Anti-comunistii lui Tismaneanu, socialistii cu fata umana, neoconservatorii noii etape...(cine oare-s?)

N-am mai pus link-uri pe nume, ca e mult de detaliat.

Adio utopiei: Revolutiile din 1989 dupa doua decenii

27/09/2009 — tismaneanu

Tocmai a aparut in revista Dissent online interventia mea despre aniversarea revolutiilor din 1989. Sunt publicate si alte comentarii pe acelasi subiect semnate, intre altii de Shlomo Avineri, Ana Seleny, Paul Berman si Jeffrey Wasserstrom.

Imi amintesc seara din ianuarie 1990 cand am primit acasa la Philadephia un telefon neasteptat: “It’s Irving Howe” mi-a spus persoana care sunase. Il vazusem conferentiind pe legendarul editor al lui Dissent, ii citisem cartea devenita clasica despre roman si politica, stiam multe despre polemicile cu stanga pro-sovietica, cu directia New Left, dar si cu neoconservatorii. Irving Howe si Michael Harrington au incercat sa reconstruiasca socialismul democratic, un fel de via media intre comunism si liberalism. Li s-a asociat filosoful politic Michael Walzer. Din opera lui Howe raman notabile multe eseuri literare, cartea despre emigrantii evrei din New York (The World of Our Fathers), studii de istoria ideilor, in primul rand despre traditia gandirii socialiste anti-autoritare. A fost unul dintre cei patru protagonisti ai filmului Arguing the World (impreuna cu Irving Kristol, Nathan Glazer si Daniel Bell).

Mi-a cerut atunci un articol pentru numarul special al revistei dedicat revolutiilor din Europa de Est. L-am scris si aparut sub titlul “From Euphoria to Rage”. Ulterior, am ramas in contact cu editorii de la Dissent, in special cu prietenul meu Mitchell Cohen, autorul biografiei lui Lucien Goldmann aparuta la Princeton University Press, profesor de stiinte politice la City University of New York. Intre contributing editors se numara ganditori de care ma simt extrem de apropiat: Agnes Heller (New School University) si Jeffrey Isaac (Indiana University). Irving Howe s-a stins din viata acum cativa ani. In urma cu o luna am fost abordat de redactia revistei spre a scrie, alaturi de alti politologi, istorici, sociologi, un scurt bilant al celor decenii scurse de la momentul intr-adevar world-historical (weltgeschichtlich, in sens hegelian) al revolutiilor din ‘89.