Potlogi, adica Frumusete

Am fost acum vreo 10 ani la Potlogi, cand se restaura biserica din Gaiseni (biserica de sec XIII). Am ramas marcat de frumusetea si taina locului. Sper sa nu se restaureze "prea bine" locul acesta. Ca noi, in Romania, nu avem restauratori nascuti ci numai facuti.


Potlogi, un petic de istorie uitată


Aflat pe drumul dintre reşedinţa de la Mogoşoaia şi curtea domnească din Târgovişte, palatul de la Potlogi era odată un loc de popas pentru Constantin Brâncoveanu şi suita sa. Acum, cei care ajung pe aceste meleaguri renunţă de multe ori să-l mai viziteze când află că nu e restaurat şi că nu are mobilier.

Locuitorii comunei sunt însă mândri că au aşa ceva în Potlogi, chiar dacă palatul e departe de fastul şi strălucirea de acum câteva secole. Unul povesteşte cum se suia în mansardă, altul îşi aminteşte cu nostalgie cum explora cu o lumânare cotloanele întunecoase ale pivniţelor când era mic şi spune totodată că “palatul e fauna comunei Potlogi”.

În ciuda ornamentelor bogate, palatul pare părăsit. Bucăţi mari de tencuială au căzut, iar zidurile îşi arată dedesubturile din cărămidă. Peticită ici şi colo, fosta reşedinţă domnească trimite trist la numele localităţii: denumirea de "Potlogi" vine de la cuvântul "potlog", care înseamnă "bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea".

Deşi nu este „o faună”, palatul găzduieşte ocazional câte o cioară speriată şi rătăcită care a nimerit cine ştie cum în holurile edificiului şi încearcă disperată să iasă din capcană.



Un foişor cu scară exterioară şi arcade trilobate, amplu decorat cu ghirlande din frunze de acant, flori de crin şi lalele, domină faţada dinspre turnul porţii, pe unde se intră în incinta domnească.



La fel ca la Mogoşoaia, pe latura opusă se deschide o logie, însă, spre deosebire de prima, cea de la Potlogi este dublă. În vremea lui Brâncoveanu, logia se deschidea către o grădină şi un heleşteu. În prezent, lacul nu mai există, iar în locul grădinii se întinde acum un fel de camp plin de ierburi.

Înnegriţi, pătaţi de vopsea, galbeni de igrasie sau decoloraţi, pereţii peticiţi sunt însă decoraţi şi acum cu delicatele ornamente din stuc în stil persan: arbori, flori, frunze, garoafe, vrejuri se desfăşoară peste zidurile reci ale palatului sau înconjoară opulent uşile şi ferestrele.

Din celelalte construcţii ridicate aici (grajdurile, cuhnia domnească) nu se mai păstrează decât fundaţiile. Incinta este mărginită pe trei laturi de ziduri din cărămidă, acum spart din loc în loc, iar pe o latură de pârâul Tudorel.

Prima construcţie ridicată aici, în vremea în care moşia aparţinea postelnicului Dima, este o casă (numită acum „casa veche”), din care astăzi se păstrează numai pivniţele şi o parte a parterului. În prezent, în ea locuieşte o familie de nevoiaşi.



Brâncoveanu a înălţat aici biserica “Sfântul Dumitru”, în anul 1683, urmată de palatul voievodal în stil brâncovenesc, inaugurat în 1698 în prezenţa patriarhului de la Constantinopol, pe care domnitorul l-a ridicat pentru fiul său cel mare, Constantin.

Acum, palatul brâncovenesc de la Potlogi ţine de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, însă în ultimii 10 ani a fost plimbat de la o instituţie la alta. Până în anul 2000, cele două reşedinţe de la Mogoşoaia şi Potlogi au aparţinut de Ministerul Culturii. La acea dată s-a înfiinţat o nouă instituţie, Palatele Brâncoveneşti, sub autoritatea Consiliului General al Primăriei Bucureşti, care le-a administrat până în 2007. Printr-o hotărâre de guvern din acelaşi an, palatul de la Potlogi a trecut sub autoritatea CJD, fiind administrat de Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte.

„S-a invocate apartenenţa teritorială, el fiind în Dâmboviţa”, spune Dan Croitoru, dierctorul-general al Centrului Cultural "Palatele Brancovenesti". “Înăuntru, e mult mai frumos decât cel de la Mogoşoaia, ca arhitectură. Are nişte pivniţe foarte frumoase. Păcat că încă nu e în circuitul turistic”, continuă el.









FOTO: Andreea Dogar

Până în 2007 s-au făcut câteva reparaţii la palat: s-au schimbat instalaţia electrică şi cea termică, s-a restaurat turnul proţii care era prăbuşit, a fost reparat acoperişul cu olane şi au fost puse porţi.

Gheorghe Olteanu, directorul-adjunct al Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte, spune că nu au avut bani prevăzuţi special în buget pentru Potlogi atunci când palatul a trecut sub autoritatea CJD. Până acum, noii administratori au continuat proiectul preluat de la „Palatele Brâncoveneşti”, adică au montat o centrală şi au racordat clădirea la reţeaua de gaze.

De doi ani de zile, palatul nu a intrat în restaurare, însă Olteanu spune că la anul o să înceapă lucrările. Deocamdată, sunt mai multe variante de proiect de restaurare şi urmează să se organizeze o licitaţie publică. “Ţinta noastră sunt banii de afară. Asta ar fi cam singura noastră şansă”, povesteşte directorul-adjunct.

Acum, palatul nu poate fi vizitat de turişti în interior, dar se poate intra în incintă (un bilet costă 2 RON). Nu se cunoaşte însă o dată certă la care palatul va intra în circuitul turistic.

Corpul principal de palat nu mai are nevoie de consolidare, dar vor fi restaurate stucatura, ornamentele exterioare şi interioare, zidurile de incintă. Cuhnia (bucătăria domnească) şi fântânile vot fi reconstruite, iar curtea va fi reamenajată. Astfel, fostele clădiri din care se păstrează numai fundaţiile vor fi folosite ca spaţii pentru tabere de creaţie pentru elevi şi studenţi. O altă variantă este ca diferiţi artişti să vină acolo să creeze. Potrivit lui Olteanu, scopul este ca palatul „să nu rămână un muzeu exilat”.

HotNews