Blog Archive

cauta in blog

November 18, 2009

Filme

Am vazut Inglourious Basterds.
Tarantino face un film perfect.
Oda adusa FILMULUI. Nimic real, totul poveste, fum si reverie, orice este posibil pe banda de celuloid. O minune. O joaca. O ironie. Ce va urma va fi, insa, discutabil.
Dar am vazut si The Limits of Control.
Jim Jarmusch nu face un film, el face o propunere. Ne propune sa nu ne mai miscam atat de mult daca vrem sa ne iasa ceva. Filmul lui Jarmusch este un instrument de supra-vietuire (ca opusa sub-vietuirii). Este, in acest film, un spirit ascetic. Acea asceza care se propunea subiectului uman pentru a nu cadea in luciferic. Umanismul traditional a crezut ca marsaluind si afirmandu-ne ca persoane (cu toate slabiciunile si ororile proprii) vom reusi sa erupem qua fiinte perfecte. In acest film am vazut sau mai bine zis am re-vazut ilustrata o noua dreptate. Dreptatea celui care trece prin toate anotimpurile cu anotimpul inimii lui. Dreptatea ne-prostului. A celui care nu cade la dame usoare caci asteapta mireasa inimii lui.
M-a facut fericit Tarantino, m-a destins. Dar il prefer pe Jarmusch. Pentru ca asa sunt eu, imi plac nodurile.
Post a Comment