Blog Archive

cauta in blog

Loading...

March 28, 2015

smerenia

smerenia e starea prin care tu ceri mila, esti la mila celorlalti. nu poti apela la mila Domnului daca nu esti smerit, cersetor intr-un fel. ne-smerit, cerand mila Domnului esti ca un ipocrit care face pe desteptul stiind ca are si alte puteri (cont in banca/ asigurare de viata/ mostenire asteptata) pe care se bazeaza in caz ca acea mila nu va functiona.
tinand cont ca smerenia suprema (cedarea totala, pierederea oricaror vointe si puteri, pierderea a orice ne definea) , este moartea noastra ar fi bine sa ne pregatim din timp.
smerenia e o chestiune de pragmatism. sa ne pregatim din timp si sa ne invatam cu pierderile.
prin post Biserica ne invata cum sa traim morti fiind. putina mancare, uneori chiar deloc, putina cedare, uneori totala. prin boala biologia ne invata smerenia organicului. orbire, surzenie, insuficienta cardiaca sau renala, boli autoimune, AVC-uri, infectii, cedari totale ale unor organe importante sau secundare. bolile si ne-putintele ne sunt educatori. ne invata cum e sa traiesti fara rinichi, ne invata cum e sa traiesti fara jumatate de creier sau sfert de inima.
totul ne este de ajutor pentru a ne pregati de viata fireasca. in fond traim doar 70 ani intr-o mare de timp, de mii (spun unii), de milioane de ani (spun altii). mai mult nu suntem decat suntem. asa ca rationali fiind sa ne pregatim de starea fireasca, aceea de a nu fi aici. sa ne antrenam acele puteri ce nu sunt dependente de viata de aici. nu e un indemn la ascetism impersonal ci o vedere a unui ascetism practic, sanatos si castigator.
doar smerenia e castigatoare!

March 21, 2015

Românesc, prea.românesc

Ce le mai place românilor cand un strain de limba româna se ataseaza de mici intreprinderi culturale românesti.
Un irlandez s.a indragostit de România, un italian a trecut la ortodoxie si s.a stabilit im Moldova, un prinţ (viitor rege) si.a luat casa p'aicea, doi africani au infiat 5 români si se imbraca toti doar in ii... Ca sa nu mai spunem despe frenezia studiilor in strainatate, justificate insa. Ele, nu frenezia consumului de studii. Ce sa mai zicem despre vreun succes al vreunui sportiv românesc sau olimpic. Mântuirea neamului.
Oamenii acestia prea.romănesti sufera in ultima vreme, sau poate de mai mult timp, de un sindrom al parasitului, e un cersetor de afectivitate. Este sindromul copilului de bloc, parasit si umilit de parintii infometati ajunsi acasa dupa 4.
Multe intreprinderi romănesti stau sub semnul acestei nevoi de a fi privite gales, cu condescendenta. Am accepta chiar si Nobelul sub aceasta privire.
Românesc, prea.românesc !

March 19, 2015

Adam

LIMBAJUL, CONVENTIA, FORMA ... Acestea au ajuns sa creeze "biserici" mai biserici decat Biserica.
Fiecare comunitate,  fiecare om tinde a-si avea si a impune (uneori doar siesi) un dumnezeu propriu, un dumnezeu util, un Proteu.
Putini crestini stiu ca tablele legii au fost date de doua ori. Prima data au fost scrise de Insusi Dumnezeu, erau cuvintele Domnului, erau Hristos. Nepregatiti, vitelul de aur le era domn, oamenii au fost privati de acele table. Varianta secunda  a tablelor a fost scrisa de Moshe insa si acestea au fost date in contextul Prezentei. Cu timpul au ramas doar pietrele scrijelite de un om, chiar daca acesta a fost marele Moshe, iar Absenta le definea lumea.
Hristosul Tatalui, Iisus,  ne-a dat, insa, un cuvant mai tare ca orice cuvant. O forma mai tare ca orice forma, un ce mai tare ca orice. Ne-a dat pe Fiul Omului, ne-a dat Omul asa cum e el, dumnezeu ca Dumnezeu. Nici mai mult nici mai putin.
Asa ca LIMBAJUL, CONVENTIA, FORMA e treimea pe care sta plangerea lui Adam cel vechi. Gloria lui Adam cel innoit este smerenia, cheia vietii, singura modalitate de a trai in moarte si dupa moarte. Unica aptitudine a omului ce trece prin pierdere, ea fiind pierdere, ce trece prin boala, ea fiind boala, ce trece prin trecere, ea fiind trecere, ce trece prin nimic, ea fiind nimic.
Nu lege, nu ordine, nu intelepciune, nu aur si nici maretie. Nu spirit german, nu ideal rusesc si niciodata absurditate romaneasca.
Singura smerenie!