Blog Archive

cauta in blog

October 31, 2009

Afacere facuta cu Hristos girant

CM: Atat de real trebuie vazut Iisus Hristos, incat sa-l luam martor si ajutor in actiunile noastre cotidiene.


Cuvant despre Teodor negustorul,
care luand imprumut, a dat chezas chipul lui Hristos, facut pe poarta, cu vopsea.


In Constantinopol a fost un negustor Teodor. Iara dupa o intamplare i s-a inecat lui corabia si si-a pierdut toata averea sa. Insa, avea prietesug cu un pagan bogat. Si, venind, a inceput a-l ruga pe el sa-i dea lui aur din destul pentru negustorie. Iar paganul i-a zis lui: "Da-mi mie zalog si vei lua ceea ce poftesti". Iar crestinul il ruga pe el, neavand ce sa-i dea. Si, mergand cu dansul pe cale, a cautat si a vazut chipul lui Hristos pe poarta, zugravit cu vopsea, si a zis catre pagan: "Pe acest chip al lui Hristos, Dumnezeul meu, il am mai cinstit decat toate si, mai mult decat viata mea, pe acesta il pun tie chezas". A raspuns pagantul: "Cu adevarat, crezi tu intr-insul? Iata, iti dau tie cat aur voiesti". Si, intorcandu-se la casa sa, i-a dat lui o mie de litre de aur. Iar Teodor, cumparand cele trebuincioase, s-a dus in Alexandria si toate bunurile sale, precum a voit asa le-a vandut.

Si se intorcea cu alte cumparaturi la Constantinopol, si, inca neajungand acolo, i s-a inecat corabia lui. Deci, auzind acel pagan de venirea lui Teodor si nestiind de inecare, a venit la dansul, asteptand sa-si ia partea sa, cu dobanda, si l-a aflat pe el, plangand in casa sa. Deci, instiintandu-se de pierderea lui, il mangaia ca sa nu se intristeze, ci sa creada in Hristos, care se pusese chezas pentru dansul. Inca l-a luat paganul in casa sa, iarasi, i-a mai dat o mie de litre de aur si, ducandu-l pe el la poarta, a pus martor pe acelasi chip al lui Hristos. Iar Teodor, cumparand smoala, s-a dus in Egipt si a schimbat smoala pe plumb si, de acolo, s-a dus la Efes si a schimbat plumbul pe arama si, multa bogatie dobandind, mergea bucurandu-se. Si iarasi neajungand el, iarasi i s-a spart corabia si a pierdut toate ce le castigase si, venind la casa lui, sedea plangand.

Iar paganul acela, instiintandu-se din nou de pierderea aurului sau, l-a chemat pe Teodor si a inceput a-l ocara, batjocorind pe Hristos: "Vezi, zicea, cum va inselati voi, crezand in Acela ce nu este Dumnezeu. Daca ar fi fost Acela Fiul lui Dumnezeu, spre care tu nadajduiesti, nu ai fi cazut, iata, acum pentru a treia oara, in ispita inecarii". Iar Teodor cu multe lacrimi, zicea paganului: "Nu, prietene, nu huli pe Dumnezeu cel adevarat, ca pentru pacatele mele mi s-au intamplat mie toate acestea si pentru aceea a ingaduit ca sa-mi faca nedreptate valurile marii. Dar ma rog tie, mai da-mi inca si a treia oara si cred ca, pentru hulele tale, ma voi mantui si pe toate ale tale cu dobanda ti le voi intoarce". Iar pagandul i-a dat si a treia oara o mie de lire de aur si l-a dus pe el la acelasi Chip al lui Iisus Hristos, cel de pe poarta si i-a zis: "Pe Tine, dar, si acum te primesc martor si chezas, ca daca esti Fiul lui Dumnezeu, mantuieste-l pe el, si pe mine cu dansul, ca si eu sa cred, iar de nu, apoi sa nu se mai insele cel ce cred intru Tine." Si Teodor, luand aurul si cumparand cele de trebuinta, s-a dus in Calabria. Iar de acolo, cumparand grau in Gundal si a luat acolo cate un galben masura, si vanzand graul, a cumparat vin, cu cate un argint masura. Si venind in Antiohia, a vandut aceiasi masura cu cate un galben.

Deci, numarand patru mii de litre de aur si punandu-le intr-un sipet, a scris o epistola asa: "Eu Teodor crestinul, scriu facatorului meu de bine, lui Avram. Iata, patru mii de litre de aur am pus in sipet si, incredintandu-le chezasului meu Hristos, socotesc ca El le va pune pe acestea in mana ta". Si, le-a asezat in sipet pecetluindu-l, si, intrand la capul corabiei dinainte, l-a aruncat in mare, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Tu, precum stim indrepteaza acest sipet si il da aceluia ce mi-a dat mie imprumut". Deci, s-a facut un vant cumplit in mare, nu numai acolo intr-un loc, ci in toata lumea, cat si pe sub mal corabiile, care stateau in Constantinopol, se spargeau de furia valurilor. Si cum toti din cetate au iesit la mare sa o vada, a iesit si paganul acela sa vada marea. Si, fiind el pe mal, iata s-a desfacut un val si a aruncat sipetul cu aur inaintea lui. Iar el, luandu-l pe acela, l-a dus in casa sa si, deschizandu-l, a aflat deasupra scrisoarea cea pentru aur, de la Teodor, catre dansul. Si pe scrisoare era scris: "Eu, Iisus Hristos, de la Teodor crestinul ti-am adus tie aurul cu dobanda, ca sa nu Ma hulesti pe Mine. Ca, iata, de chezasuire M-am dezlegat si sa Ma crezi pe Mine cu adevarat".

Iar, dupa o vreme, a venit Teodor sanatos, cu multa bogatie. Deci, luand daruri multe, a mers la paganul acel, iar el, luand darurile, l-a intrebat de aurul cel imprumutat. A raspuns Teodor: "Cred in Hristos, Cel ce m-a luat pe mine in chezasie, ca ti-a dat tie aurul si-l ai pe el in casa ta". Iar paganul, ispitindu-l, a raspuns: "Nu l-am luat de la nimeni". Atunci Teodor i-a zis lui: "Nu am cu tine nici o pricina. Daca n-ai luat sipetul cu patru mii de litre de aur, avand deasupra scrisoarea cea cu mana mea scrisa, iata sa stii ca tot aurul tau, in sipet asezandu-l l-am dat in mare, ca Dumnezeul meu si chezasul tau sa aiba a-l pune in mainile tale. De nu l-ai luat, acum sa mergi cu mine la chipul lui Hristos si sa te juri ca nu l-ai luat". Iar paganul, temandu-se, a luat scrisoarea ceare a fost in sicrias deasupra aurului si a zis catre Teodor: "Oare cunosti aceasta?" Deci a vazut Teodor scrisoarea sa, inca si alta scrisoare. Si amandoi minunandu-se de scrisoare, au proslavit pe Dumnezeu. Si dintru aceasta pricina paganul a crezut in Hristos si, mergand, s-a botezat cu toata casa sa.

October 30, 2009

Kamadeva (vindecarea sufletului)

















Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama —
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mîndru,
Călărind pe-un papagal,
Avînd zîmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, cu săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plîng pe patul meu deştept…

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte.

Ati ras cu Dinica?

Daca ati ras cu Dinica ganditi-va acum la el.
Sa traiasca inca multi ani!
Si daca e sa plece atunci sfârsit crestinesc, fãrã durere, neînfruntat, în pace si rãspuns bun la Înfricosata Judecatã a lui Hristos sa aiba.

Uite cum se vindeca nemul asta de boli si demoni

Cand vad asta parca imi piere frica. Asta nu se poate lua de la noi.



October 29, 2009

Campanie "Adevarul" - inapoi in comunism... e glume

Trimite-ne pozele si povestile tale din
EPOCA DE AUR
si te trimitem inapoi in
COMUNISM!
Marele premiu, o excursie la HAVANA.

Cum ar suna astfel:
Trimite-ne pozele si povestile tale din
EPOCA WWII
si te trimitem inapoi in
NAZISM!
Marele premiu, o excursie la BIRKENAU.

Cum s-or simti cei ce scriu in Adevarul? Cine?! Plesu, Patriciu s.am.d.

Leha Dodi ( geniul muzicii la evrei)



Primirea Shabatului (Kabalat Shabat) incepe cu cele sase capitole din psalmii, cele 6 zile ale Creatiei.

La sfarsitul lor se rosteste poezia (piut) "Leha Dodi"

Leha dodi likrat cala, pnei Shabat nekabela

Aceasta reprezinta ziua a saptea - Shabatul- si se recita de catre hazan impreuna cu multimea , verset dupa verset .

Ultimul verset, "Boi beshalom", se recita in picioare cu fata la intrarea in sinagoga (in general catre vest, in directia opusa Aron Hakodesh, care se afla in est),astfel este intampinata mireasa (cala), Regina Shabat (Shabat haMalKa).

Doar pentru Leha Dodi , oamenii in sinagoga sa intorc cu spatele la Aron haKodesh , aratandu-si astfel respectul pentru Shabat, care e intampinat cu mici plecaciuni ca cel mai de seama oaspete.

"Leha Dodi" a fost compusa de Rabi Shlomo Alkavetz, unul dintre marii kabalisti.

Rabi Shlomo Alkavetz, poet si kabalist, s-a nascut la inceputul sec. XV. A locuit in Salonic ,iar apoi in Tzfat (Israel).
A activat in Tzfat, in timpul lui Rabi Iosef Karro.

Elementul de baza al cantecului e preluat din Talmud, din Cartea (masehet) Shabat:

"...Rabi Hanina a zis: Sa iesim in intampinarea Reginei Shabat (Shabat haMalKa)...

Rabi Ianai a zis: Vino mireaso, vino mireaso (boi cala, boi cala)".


Dupa traditie, sinagoga kabalistilor se afla in camp deschis, in afara orasului, iar cand mergeau vineri seara spre sinagoga spuneau "likrat Shabat lehu venileha" (spre Shabat sa mergem).

Amărâtă turturea, de Ienăchiţă Văcărescu

Amărâtă turturea
Când remâne singurea,
Căci soţia şi-a repus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte, tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte,
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede.

Trece prin pădurea verde
Şi să duce, de se pierde;
Zboară, până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată
Tot pre ramura uscată;
Umblă prin dumbrava-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima îşi strică,
Încât doreşte să moară
Pentru a sa soţioară,

Dar eu om de-naltă fire
Decât ea mai cu simţire,
Cum poate să-mi fie bine?
Oh! amar şi vai de mine!

Va intereseaza o picatura de Rusie?

Descarcati PbxTv, de aici. Instalati!
Si urmariri, gratuit si intermitent, canalul RussiaToday.
Cam ce fac rusii cu o televiziune. Sa se traga concluziile de rigoare... Pe mine ma amuza criticile aduse Rusiei de cativa "intelectuali" rumani .
E nesimtire!

October 28, 2009

Marx Engels - Manifestul Partidului Comunist

Il stiti? Studiati-l!


Marx Engels - Manifestul Partidului Comunist

Fragilitatea Europei. Răspunsul enciclicei Caritas in veritate

Bucureşti: Invitaţie la conferinţa "Fragilitatea Europei. Răspunsul enciclicei Caritas in veritate"

Academia Teologică "Anton Durcovici" din Bucureşti, organizează conferinţa "Fragilitatea Europei. Răspunsul enciclicei Caritas in veritate", marţi, 10 noiembrie 2009, ora 16.30, la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfânta Tereza" (aula Auditorium maximum, etajul IV).

Invitaţi vor fi: dr. Tereza-Brînduşa Palade (SNSPA, Bucureşti) şi pr. dr. Christophe-Marie Tribot Laspière (Comunitatea "Sf. Ioan").

Intrarea este liberă.

* * *

Academia Teologică "Anton Durcovici"
Str. G-ral Berthelot, 19
sector 1
010164-Bucureşti
Tel: 021/2015416
Fax 021/2015477


ERCIS

Asta sa fie ironia-religie de care vorbesc debolistii? Eu cred (sper) ca nu.



Creatorul Seinfeld, Larry David, criticat dur dupa ce urineaza pe un tablou cu Iisus, intr-un serial difuzat de HBO


HotNews

De ce zic rabinii ca intai trebuie sa vina Ilie?

INTREBARE:
De ce zic rabinii ca intai trebuie sa vina Ilie?

RASPUNS:
Traditia iudaica legata de faptul ca venirea lui Mashiah (Mesia) va fi precedata de venirea lui Eliahu (Ilie) se bazeaza in principal pe versetul din Maleahi 3:23 (in variantele crestine ale Bibliei: Maleahi 4:5): "Hine anohi sholeah lahem et Elia hanavi lifnei bo iom Hashem hagadol vehanora" ("Iata, Eu va voi trimite pe profetul Eliahu, inainte de a veni ziua lui Dumnezeu, cea mare si infricosatoare.")

Dupa sosirea lui Eliahu, ordinea evenimentelor din Era Mesianica este, conform opiniei lui Rambam (Maimonide), urmatoarea:
(1) sosirea lui Mashiach;
(2) reconstruirea Templului din Ierusalim;
(3) reintoarcerea tuturor evreilor in Tara Sfanta;
(4) invierea mortilor, la patruzeci de ani distanta.

DvarTora

Kelemen vrea sa OBLIGE

Kelemen: Preşedintele trebuie obligat să ţină cont de majoritate

EVZ.ro

Fiul despre Osama ben Laden: Mi-a ucis catelusii pentru a-si testa armele chimice...

Comentariul meu:
Fara sa fac vreo comparatie, ma intreb cum ar fi vazut astazi Sfantul Martir Constantin Brancoveanu in ziarul Ziua ( orice ziar de altfel, orice media):
"Un barbos bogat si arogant care si-a trimis copiii la moarte pentru a nu divulga pozitia tezaurului sau (imens), din care s-ar fi putut face nu stiu cate mii de camine pentru batrani, copii, bugetari daramati de credite. Un conducator care si-a trimis fii la moarte doar din cauza ca el credea ca un fanatic intr-o viata fericita dupa moarte. Oare cand vom scapa de aceste tare ale trecutului primitiv?! Oare cand educatia stiintifica, progresista si aducatoare de intelepciune va stapani in societatea noastra? Cand oare aceste istorii vor fi doar povesti prafuite in memoriile noastre? Cand oare vom fi feriti de asemenea conducatori fara suflet?"
Fratilor, a murit francul! Se misca lumea.





Fiul despre Osama ben Laden: Mi-a ucis catelusii pentru a-si testa armele chimice, m-a obligat sa traiesc intr-o pestera si sa ma inscriu pe lista teroristilor sinucigasi

A renuntat la luxoasa lor casa pentru o pestera, i-a ucis catelusii ca sa testeze gaze toxice si a incercat sa-si convinga copilul sa fie un terorist sinucigas. Unul dintre fiii lui Osama ben Laden si prima lui sotie povestesc intr-o carte intitulata "Growing Up Bin Laden" viata lor terifianta alaturi de liderul terorist in Arabia Saudita, Sudan, Pakistan si Afganistan. Cartea, care a fost redactata de Omar si Najwa cu ajutorul scriitoarei americane Jean Sasson, va fi lansata in data de 12 noiembrie in Marea Britanie, relateaza "Daily Mail" in editia electronica de miercuri. Isi batea copiii si le preda lectii de supravietuire in desert Cei doi membri ai familiei unuia dintre cei mai cautati oameni din lume povestesc cum Osama ben Laden, fiul unor milionari sauditi, a renuntat la viata sa luxoasa pentru a deveni un lider terorist, obsedat de ideea unui Jihad impotriva Vestului: nu numai ca a recrutat sustinatori, dar chiar si-a compus o vasta familie, cu cinci sotii, in speranta ca fiii i se vor alatura. Omar si Najwa sustin ca Osama incerca sa-i invete cu greul inca de mici pe baietii sau, batandu-i adesea si ducandu-i in desert ca sa le predea lectii de supravietuire. Ulterior, Osama le-a dat automate Kalasnikov si le-a cerut sa se inscrie pe lista teroristilor sinucigasi. Fiul sau Omar dezvaluie in carte si alte detalii personale despre ben Laden, afirmand de pilda ca teroristul nu vede cu ochiul drept din cauza unui accident survenit la scoala si ca sufera de accese de malarie. La randul sau, Najwa ben Laden, fosta sotie a lui Osama, furnizeaza detalii despre modul in care acesta isi controla familia si sustinatorii si despre cum a trait langa el crescand 11 copii in Sudan si in regiunea muntoasa Tora Bora din Afganistan. Najwa, care are acum 51 de ani si traieste in Siria cu trei dintre copiii ei, avea doar 15 ani cand s-a maritat cu verisorul ei in varsta de 17 ani, Osama. Desi a fost o casatorie aranjata, intre cei doi s-a nascut o dragoste adevarata. Totusi, Nawja a trebuit sa renunte la relativa libertate cu care era obisnuita si, in timp ce Osama isi desavarsea studiile, a fost silita sa traiasca in izolare. Desi in prima parte a casniciei lor tanarul ben Laden se ocupa cu studiile si afacerile familiei, lucrurile au inceput sa se schimbe drastic din 1979, cand Osama, in varsta de 22 de ani, s-a dus in SUA pentru a se intalni cu extremistul palestinian Abdullah Azzam, care avea sa devina primul sau mentor ideologic. Un an mai tarziu, cand Uniunea Sovietica a invadat Afganistanul, ben Laden s-a implicat profund, strangand la inceput fonduri si trimitand provizii luptatorilor din rezistenta afgana. In cele din urma, Osama s-a alaturat el insusi acestei lupte. In deceniul care a urmat, Najwa nu a avut alta optiune decat sa asiste neputincioasa la actiunile sotului ei. In 1991, ben Laden si familia sa au fost expulzati din Arabia Saudita dupa ce Osama a criticat familia regala deoarece aceasta permisese ca trupele americane sa patrunda pe teritorul saudit.
Sotiile si copiii sai supravietuiau cu minumum de apa si alimente Familia s-a mutat mai intai in Khartoum, Sudan, unde, potrivit lui Najwa, cea mai mare placere pentru sotul ei era aceea de a creste floarea soarelui in numeroasele sale ferme. Din nefericire insa, aceasta nu era nici pe departe unica preocupare a lui ben Laden, care a inceput sa-si duca tot mai des familia in desert, unde le cerea sotiilor si copiilor sai sa supravietuiasca cu un minumum de apa si alimente. In timp ce sotiile si fetele priveau, Osama le cerea celor mai puternici baieti ai sai sa sape gropi suficient de mari incat un om sa poata dormi in ele. Familia se culca apoi in gropi, ramanand acolo intreaga noapte. Obsesiile lui Osama l-au purtat in cele din urma pe acesta in Pakistan si, ulterior, in pesterile din Tora Bora, Afganistan, unde sotiile sale se chinuiau sa-si ingrijeasca copii inconjurate de luptatori si avand la dispozitie doar cele mai elementare facilitati. Ca tata, ben Laden era extrem de sever. Jucariile erau interzise - impreuna cu toate lucurile provenite din America, de la bauturi si pana la frigidere sau aparate de aer conditionat. Cu doar cateva zile inainte de 11 septembrie 2001, Najwa a reusit sa-si convinga sotul sa o lase sa plece din Afganistan.Omar l-a parasit si el pe tatal sau si, in 2007, a devenit cunoscut dupa ce s-a casatorit cu o britanica, Jane Felix-Browne. In ciuda acestui mariaj, fiului lu Osama nu i s-a permis sa intre in Marea Britanie. Cei doi s-au mutat in Qatar, insa acum, Omar relateaza in cartea sa ca s-a intors in Arabia Saudita, unde militeaza pentru pace. Potrivit fiului lui ben Laden, toti baietii acestuia erau batuti cu regularitate. Desi sufereau fara exceptie de astm, ei nu aveau voie sa foloseasca inhalatoare. Drumul pe care si l-a ales nu conduce decat la durere, dezamagire si moarte Cand, la 15 ani, Osama i-a cerut lui Omar sa i se alature in Afganistan, baiatul a fost la inceput mandru ca a fost ales. Ajuns insa la Tora Bora, invatat cu un stil de viata complet diferit, a fost oripilat de ceea ce a gasit. "Nu-mi venea sa cred ca am ajus sa traim astfel. Tatal meu era membrul uneia dintre cele mai bogate familii din Arabia Saudita. Verisorii mei se relaxau in resedinte elegante si frecventau cele mai bune scoli", povesteste Omar in cartea sa. Baiatul nu a fost insa marcat numai de conditiile grele de trai pe care i le impunea tatal sau. Cand avea 17 ani, tanarul a realizat de pilda ca luptatorii lui ben Laden isi testau armele chimice si biologice pe catelusii saii. "Gazul nu avea un efect atat de rapid precum s-ar putea crede. Dupa ce am aflat de catelusi, m-am indepartat de tatal meu, recunoscand ca drumul pe care si l-a ales nu conduce decat la durere, dezamagire si moarte", afirma Omar. Relatia dintre el si tatal lui a avut si mai mult de suferit dupa ce Omar a aflat de o serie de atentate deosebit de sangeroase care fusesera puse la cale de ben Laden. Ulterior, el a aflat deasemenea ca Osama planuia un atentat fata de care cele de pana atunci paleau. Ce a pus insa capac si l-a determinat pe fiul liderului terorist sa-si paraseasca tatal a fost cererea acestuia ca Omar sa devina atentator sinucigas. "Stateam la picoarele sale si tata a spus: "Fiii mei, pe peretele moscheii este o lista. Aceasta lista este pentru barbatii care se ofera voluntari sa devina atentatori sinucigasi. Cei care doresc sa-si dea viata pentru Islam trebuie sa-si treaca numele pe lista. S-a uitat la noi cu privire incarcatat de asteptari. Desigur, el avea puterea de a ii convinge pe tineri sa-si dea viata. Dar eu eram furos. In sfarsit, stiam exact unde ma aflu. Tatal meu isi ura mai tare inamicii decat isi iubea fii. In acel moment am simtit ca as fi un prost daca mi-as mai pierde vreun moment din viata", a povestit Omar, care a parasit Afganistanul in aprilie 2001.
Alina OLTEANU

ZIUA

October 26, 2009

Heidegger si “religia corectă”, adica Ortodoxia... asta zice Gadamer

www.ortho-logia.com

Heidegger si religia corecta

Heidegger si “religia corectă”

Regăsesc în sertarul cu tăieturi o pagină din excelenta revistă bucuresteană KRISIS, a studentilor de la filosofie. E vorba de un interviu cu filosoful Hans-Georg Gadamer, “părintele hermeneuticii moderne”, ucenicul cel iubit al lui Heidegger si urmasul lui Karl Jaspers la catedra de la Heidelberg (mai e nevoie de alte prezentări?). În interviul pe care Gadamer îl acordă, trebuie să amintim, d-nei Monica-Maria Aldea si d-lui Călin Petcana, filosoful german revine de mai multe ori asupra subiectelor religioase si, în mod cu totul exceptional, asupra credintei maestrului său Heidegger. După câteva remarci acide asupra puritanismului protestant – “pentru care confirmarea religioasă stă în succesul economic” - Gadamer, aflând de la interlocutorii săi că românii sunt ortodocsi, exclamă:

“Românii sunt preponderent ortodocsi?!... Ortodoxia a fost, cu sigurantă, în ochii lui Heidegger religia crestină corectă (richtige), deoarece nu are teologie si nici metafizică. Numai asistentă duhovnicească practică. Deci asta a si fost ceea ce a contat în ochii lui Heidegger. La întrebarea “ce ne-ar putea salva de la transformarea noastră într-o hală de fabrică vuind amenintător?”, răspunsul său a fost: numai un Dumnezeu ar putea să ne salveze. Aceasta a reprezentat un fel de testament si este o afirmatie cu multe sensuri. Poate a vrut să spună că în ultimă instantă, i-ar reveni tot lumii ortodoxe menirea de a se opune tendintelor destructive ale gândirii iluministe”.

Afirmatiile lui Heidegger se cer putin nuantate. Când spune că Ortodoxia nu are “teologie” se referă la faptul că - spre deosebire de modelele religioase apusene - este lipsită de dogmatism, de scolastică, de rigiditate. Se stie că există în catolicismul oficial un fanatism canonic si chiar doctrinar (a se vedea numai recentul scandal provocat în lumea crestină de documentul pontifical ultra-conservator “Dominus Iesus”), după cum există în protestantism un fanatism al Bibliei. Pe când în Ortodoxie, într-adevăr, ceea ce contează este “asistenta duhovnicească practică”. Există si în Ortodoxie canoane, dar – cu exceptia marilor dogme de credintă - orice reglementare se încheie cu cuvintele: “sau cum va voi cel mai mare”, adică duhovnicul sau episcopul. Aici nu este vorba de un relativism, ci de convingerea că Duhul Sfânt lucrează în continuu în Biserică, de faptul că viata nu poate fi circumscrisă unei formule (Sfântul Pavel spunea: “litera ucide”!). De aici venea probabil si încrederea lui Heidegger în misiunea de “asistentă duhovnicească” a Ortodoxiei. Cât despre “metafizică”, numai asta nu i se poate reprosa teologiei răsăritene, dar si aici marele filozof a vrut să sublinieze caracterul practic al metafizicii ortodoxe, exprimat în ascetică si mistică, adică nu contemplatia poetică sau filozofică ci transformarea profundă a omului, îndumnezeirea sa. Credinta aceasta o exprimă simplu un părinte al Patericului, spunând: “De va voi omul, de dimineata până seara ajunge la măsura îndumnezeirii”.

În ultimă instantă, aceasta face “corectă” o religie, nu performantele ei economice sau civilizatorii, ci puterea de a salva lumea din deriziune, de a o elibera de toată oboseala si bătrânetea ei, de a-i dărui o credintă, o sperantă si un Dumnezeu.


Cum a fost executat un preot al muncitorilor

Cum a fost executat un preot al muncitorilor

Autor: Wlodzimierz Redzioch
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore romano, 19-20 octombrie 2009

pr. Jerzy Popieluszko

pr. Jerzy Popieluszko

La 19 octombrie 1984, pr. Jerzy Popieluszko, un preot tânăr din Varşovia, din parohia Sfântul Stanislav Kostka, a fost invitat în oraşul Bydhoszcz, pentru a participa la întâlnirea de rugăciune a cercului local al pastoraţiei muncitoreşti. Mai întâi a celebrat Sfânta Liturghie, apoi a comentat misterele de durere ale Rozariului. A terminat cu următoarele cuvinte: “Să ne rugăm pentru a fi liberi de spaimă, însă, înainte de toate, pentru a fi liberi de dorinţa de răzbunare şi de violenţă”. După întâlnire, pr. Jerzy a hotărât să se întoarcă acasă, deşi ora era târzie. Călătorea cu maşina condusă de un anume Waldemard Chrostowski. În apropierea unui sătuc numit Gorsk, maşina lor a fost oprită de poliţia rutieră – dar erau agenţi ai serviciilor de securitate poloneze. Aceştia din urmă, după ce i-au pus cătuşe şoferului, l-au doborât pe preot cu un lovitură în cap, i-au pus căluş în gură, l-au aruncat în portbagaj şi au plecat imediat. Chrostowski a reuşit într-un fel să scape din maşină fugind şi a dat alarma despre răpire. Fuga şoferului pr. Popieluszko nu a făcut să se schimbe planul criminal al serviciilor de securitate. Mai întâi l-au legat în aşa fel încât orice mişcare făcea îi strângea funia din jurul gâtului. În cele din urmă l-au aruncat în Vistula cu un sac plin de pietre legat de un picior. Medicul care avea să facă, după aceea, autopsia pe cadavrul pr. Popieluszko a mărturisit că niciodată nu a văzut un om cu asemenea leziuni ale organelor interne.

Telejurnalul din seara zilei de 20 octombrie a dat o scurtă ştire despre răpirea preotului, iar imediat după aceea pentru cel răpit a fost celebrată o Sfântă Liturghie în biserica Sfântul Stanislav Kostka şi a început privegherea perpetuă: mii de persoane s-au rugat zi şi noapte pentru a-l avea din nou teafăr pe pr. Jerzy. Din păcate, la 30 octombrie, a sosit vestea dramatică a găsirii trupului preotului, şi la 3 noiembrie s-au desfăşurat la Varşovia funeraliile victimei. Peste cinci sute de mii de persoane venite din toată Polonia au participat în tăcere absolută la funeraliile pr. Popieluszko, care a devenit pentru polonezi “simbolul luptei pentru adevăr”, “simbolul luptei dezarmate a binelui împotriva răului sistemului totalitar comunist”.

Viitorul capelan al mişcării Solidaritatea s-a născut la 14 septembrie 1947, în satul Okopy, în nord-estul Poloniei (aproape de Bialystok), într-o familie profund religioasă. Climatul de spiritualitate creat de părinţii lui, Marianna şi Wladyslaw, l-a plăsmuit din copilărie şi aceasta a favorizat maturizarea vocaţiei sale preoţeşti. Astfel, după examenul de bacalaureat, a intrat în Seminarul mare din Varşovia şi a început să frecventeze cursurile de filozofie şi teologie.

În acele timpuri, autorităţile comuniste încercau să creeze tot felul de obstacole în calea formării seminariştilor şi căutau în toate modurile să îi facă să renunţe la studiile teologice. Înainte de toate îi obligau să facă doi ani de dur serviciu militar obligatoriu, în unităţile speciale create anume pentru elevii din seminarii. Pentru aceasta, la începutul celui de-al doilea an de studiu, Popieluszko a fost chemat în armată şi a făcut stagiul militar în anii 1966-1968 la Bartoszyce. Acest aşa-numit serviciu militar consta în exerciţii inutile: militarii trebuiau să sape tranşee, pentru a le umple cu pământ imediat după aceea; trebuiau să se târască pe pământ, de preferinţă în noroi, dar, înainte de toate, erau obligaţi să participe la cursuri continue de îndoctrinare politică. Unii nu rezistau la aceste batjocuri şi cădeau psihologic renunţând la preoţie. Dar nu acesta a fost şi cazul lui Popieluszko. El nu îşi ascundea niciodată convingerile religioase, ci chiar se poate spune că în această situaţie dificilă a devenit un fel de lider spiritual, promovând iniţiative şi momente de rugăciune. Dar a plătit cu preţ mare această atitudine a sa. Adesea era pedepsit: una dintre pedepse consta în faptul de a rămâne mai multe ore în picioare cu tot harnaşamentul – care cântărea până la 30 de kilograme – şi cu picioarele goale chiar şi iarna; o altă pedeapsă umilitoare consta în a curăţa cu periuţa de dinţi băile din cazarmă. Doi ani de batjocuri de acest tip nu l-au slăbit psihologic şi moral pe Popieluszko, dar i-au ameninţat grav sănătatea.

În seminar, a tratat cu mare seriozitate pregătirea sa la preoţie şi a cultivat viaţa de rugăciune. De altfel, trebuie spus că în privinţa studiului, la început îi era greu, şi numai în ultimii doi ani de studiu s-a îmbunătăţit în mod clar, îndeosebi în domeniul biblic şi dogmatic.

Popieluszko a fost sfinţit preot în anul 1972 şi a început imediat slujirea pastorală pentru studenţi în biserica universitară Sfânta Ana. Din păcate, condiţiile lui de sănătate erau mereu precare şi în anul 1980 a fost acceptat ca rezident în parohia Sfântul Stanislav Kostka din capitală, de către pr. Teofil Bogucki, un paroh foarte dinamic şi cunoscut. Era un timp de mari schimbări politice şi sociale, timpul Solidarităţii. De vreme ce parohia nu era departe de marile oţelării, Popieluszko a început – ca urmare a mandatului dat de Episcopul său – să asigure asistenţă pastorală muncitorilor. Era o experienţă nouă, care la început îl lăsa perplex, pentru că nu cunoştea lumea muncitorească. Însă muncitorii l-au acceptat foarte bine pe acel preot mic şi bolnăvicios, cu voce slabă, care îi spovedea, celebra pentru ei Euharistia şi, uneori, boteza pe unii dintre ei care se converteau.

La 13 decembrie 1981, când în Polonia a fost declarată legea marţială, pr. Jerzy a organizat în parohie celebrările euharistice numite “Liturghii pentru patrie”. Deja cu câţiva ani înainte, parohul Bogucki introdusese în parohie tradiţia celebrării Liturghiei de seară din ultima duminică a lunii pentru intenţiile patriei. Pr. Popieluszko a continuat această tradiţie şi în “starea de război”. La Liturghiile lui, masele de persoane erau atrase de bunătatea lui, de atitudinea lui deschisă spre ceilalţi, de modul său de a vorbi. Liturghiile lui pentru patrie au devenit cunoscute nu numai la Varşovia, ci în toată Polonia – la ele participau chiar şi 15-20 de mii de persoane -, de aceea pr. Jerzy a devenit un personaj cunoscut, şi din această cauză incomod, pentru autorităţile comuniste.

Însă el nu era un activist social sau politic, ci un preot catolic fidel faţă de Evanghelie. Ceea ce proclama era conţinut în doctrina socială a Bisericii, în învăţăturile Papei Ioan Paul al II-lea şi ale defunctului primat polonez, Sardinalul Stefan Wyszynski. Dar pentru că orice sistem totalitar se sprijină pe frică şi pe intimidare, iar pr. Jerzy în schimb elibera mulţimea de frica sistemului, era considerat de comunişti un duşman de moarte. Cazul capelanului Solidarităţii este un exemplu elocvent pentru modul în care lupta cu religia prevedea şi eliminarea fizică a “duşmanilor”.

La 24 septembrie 1984, şefii serviciilor secrete poloneze au luat decizia de a închide definitiv “cazul Popieluszko”. Au fost pregătite mai multe variante: primul atentat, făcut la 13 octombrie, în timpul călătoriei de la Danzica la Varşovia nu a reuşit, al doilea însă a reuşit. Şi la 19 octombrie preotul a fost răpit, torturat şi aruncat în Vistula. Asasinii – Piotrowski, Chmielewski, Pekala – făceau parte din echipele speciale ale Ministerului de Interne. Membri echipelor speciale – persoane profund îndoctrinate, convinse că acţionează pentru binele sistemului comunist şi al patriei – erau destinate pentru acţiunile deosebit de “murdare” şi “delicate”. Pentru ei a asasina un preot, duşman ideologic, era ceva normal şi – încă şi mai mult – lăudabil. Astfel au făcut-o cu o brutalitate nemaiauzită şi din ură faţă de credinţa pe care preotul o reprezenta. Trebuie să adăugăm că adevăraţii mandatari ai delictului, relatat cu detalii macabre de asasini în decursul unui proces dramatic, nu au fost niciodată judecaţi. Ucigaşii au fost condamnaţi, dar cu pedeapsă redusă. Acum deja au ieşit din închisoare.

Începând din ziua găsirii trupului, a început să se răspândească faima de sfinţenie a martirului. Au început să vină veşti despre numeroase haruri atribuite mijlocirii sale şi, împreună cu ele, şi cererile de a deschide cauza canonică de beatificare. Acest proces, deschis de Cardinalul Jozef Glemp, Primat al Poloniei şi Arhiepiscop de Varşovia, a început la 8 februarie 1997. Faza diecezană a investigaţiei a durat patru ani şi apoi documentaţia a fost trimisă în Vatican, la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, şi deschisă la 3 mai 2001.

După aceea, a fost redactată aşa-numita Positio super martyrio, un rezumat al tuturor dovezilor documentare privind martiriul pr. Popieluszko, pentru a fi discutat de Cardinalii şi teologii din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. În octombrie 2008, Arhiepiscopul de Varşovia, Kazimierz Nycz, a dus Sfântului Părinte o copie de la Positio, împreună cu o scrisoare a întregului episcopat polonez, în care Episcopii atrag atenţia asupra importanţei beatificării pr. Popieluszko pentru Biserică şi pentru Polonia. Bineînţeles, această scrisoare poate avea ca rezultat doar examinarea de către Congregaţie a cauzei pr. Jerzy înaintea altora, fără a afecta verdictul final. (Articol apărut iniţial pe Ercis.ro)


LumeaCatholica

În plină criză economică, Germania creşte fondurile alocate culturii

În timp ce în România bugetul alocat culturii în criză este unul ridicol de mic, landurile germane au suplimentat semnificativ fondurile destinate acestui domeniu. Nemţii consideră că fără educaţie şi cultură nu poţi avea un sistem economic performant.

Landul german Hessa (Hessen) a suplimentat anul acesta fondurile pentru cultură cu circa 20% în plină criză, a declarat Kirsten Grote-Bär, şefa Departamentului de comunicare de la Biroul Cultural din Frankfurt. „Noi credem că performanţa economică nu se poate face fără cultură şi educaţie. Nu poţi menţine un sistem economic performant făcând rabat de la cultură. (...) Iar investind în cultură investeşti indirect şi în turism“, a argumentat Grote-Bär decizia autorităţilor din landul Hessa de a spori fondurile destinate culturii în faţa delegaţiei de jurnalişti români invitate la Zilele Culturale ale Băncii Centrale Europene - România 2009. Atunci când cineva a atras atenţia că în România cheltuielile cu cultura sunt primele care se taie în plină criză, Grote-Bär a spus, vizibil mirată, că nu înţelege cum este posibil aşa ceva.
În ţara noastră, bugetul alocat culturii anul acesta, de numai 0,2% din Produsul Intern Brut (PIB), este „pur şi simplu ridicol“, după cum a declarat chiar ministrul de resort, Theodor Paleologu.
El a atras de asemenea atenţia, cu ocazia prezentării Raportului Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu, în septembrie, că discrepanţa dintre importanta culturii şi finanţarea ei în România este „strigătoare la cer“. Potrivit lui Paleologu, prin comparaţie, bugetul pentru cultură în Cehia este de de 0,7% din PIB, iar în Franţa, de 0,8%.
În Frankfurt, deşi cheltuielile cu personalul şi întreţinerea obiectivelor culturale sunt asigurate din fonduri publice, asta nu înseamnă că instituţiile culturale germane stau cu mâna întinsă şi aşteaptă de la stat. „Este o competiţie foarte puternică şi productivă în Frankfurt între directorii de muzee. Fiecare încearcă să fie cât mai creativ pentru a atrage fonduri din donaţii, sponsorizări sau prin evenimentele organizate. Iar mulţi dintre ei reuşesc foarte bine aceste lucruri“, a spus Kirsten Grote-Bär. Potrivit acesteia, cultura este o industrie foarte profitabilă în oraş, iar banii câştigaţi sunt reinvestiţi apoi în cumpărarea de opere de artă unice, în extindere sau în cercetare.
În Germania, cultura este privită cu maximă seriozitate. Numai în Frankfurt există peste 60 de galerii şi muzee, vizitate anual de peste două milioane de oameni. Cum reuşesc instituţiile de cultură să atragă atâţia vizitatori? „Mergem noi la oameni, nu aşteptăm să vină ei la noi. Vedem unde sunt cei mai mulţi oameni şi mergem acolo pentru a ne promova“, explică Grote-Bär. Iar acest lucru este confirmat de multitudinea de afişe şi bannere care promovează expoziţii şi evenimente culturale, întâlnite la tot pasul pe toate străzile din Frankfurt, în restaurante sau în şcoli. Mai mult, centrele culturale au parteneriate cu instituţiile de învăţământ, prin care elevii merg şi ţin cursurile de artă chiar în muzee sau la expoziţii.

Cotidianul

Herta Muller - Amnezia Romaniei, o tara care a refuzat sa se confrunte cu trecutul si a reconfigurat structura de putere a comunistilor

Los Angeles Times: Amnezia Romaniei - o tara care a refuzat sa se confrunte cu trecutul si a reconfigurat structura de putere a comunistilor

In urma cu trei saptamani, cand comitetul Nobel a inmanat premiul pentru literatura scriitoarei romance Herta Muller - aceasta a fost laudata pentru descrierea vietii de zi cu zi din Romania comunista. Ceea ce nu au mentionat, insa, a fost critica Hertei Muller la adresa conducerii din Romania post-comunista. Prin refuzul de a se confrunta trecutul ei, natiunea din Europa de Est si-a lasat viitorul prada indoielii. Cuvintele apartin jurnalistului Gregory Rodriguez, care publica in Los Angeles Times un editorial dedicat "amneziei" care stapaneste societatea romaneasca.

La 20 de ani dupa Revolutie, Muller declara ca peste 40% din persoanele aflate la putere in Romania contemporana sunt fosti membri ai Securitatii - politia secreta din era comunista. "In Romania, ei pretind ca trecutul s-a evaporat. Aceasta amnezie le permite vechilor mentalitati sa functioneze cu noi metode", scria in urma cu doi ani Herta Muller. Iar realitatile vin sa confirme spusele scriitoarei, sustine jurnalistul de peste Ocean, care povesteste vizita pe care a efectuat-o acum o saptamana, la Bucuresti.

"Am vazut cat de mult s-au schimbat lucrurile in cei zece ani de la ultima mea vizita. O calitate mai buna a conditiilor de viata pentru cativa norocosi, o congestionare a traficului semnificativ mai mare si, aparent, o crestere exponentiala a numarului de persoane care vorbesc limba engleza".

Dar, pe fond, problemele au ramas aceleasi. Pentru ca Romania a reconfigurat vechea structura de putere, in loc sa inceapa una noua. Un proverb romanesc spune: "capul plecat, sabia nu-l taie". La 20 de ani dupa brutala revolutie, o parte dintre romani inca se lupta cu acest impuls fatal. Ramane de vazut daca ceilalti compatrioti isi vor ridica vreodata capetele, incheie jurnalistul.

HotNews

October 23, 2009

Târgul de Sfântul Dumitru: 23-25 octombrie 2009 la Muzeul Satului D. Gusti

Târgul de Sfântul Dumitru: 23-25 octombrie 2009

E timpul lui Brumărel, când Toamna la Muzeul Satului este plină de bogăţie şi culoare. Se adună aici, de Sfântul Dumitru, la târgul orânduit musai pentru dumneavoastră, ţărani şi târgoveţi, artişti şi meşteri populari, pentru a vă oferi rodul muncii lor: oale din pământ lucrate pentru sarmale, linguri frumos ciolpite în lemn, icoane pe sticlă şi lemn, instrumente muzicale, dar şi delicioase produse din gastronomia tradiţională - zacuscă, magiun, cârnaţi şi tobă, brânzeturi şi vin pe săturate.

Program

Vineri, 23 octombrie

12.00 Bun venit la târg

12.30 Grupul de copii Hopes – Bucureşti (Scena Dumitra)

17.00 O după-amiază în Muzeul Satului

Tudor Niculescu – Mizil - chitară clasică
Panush Ladislav - nai
Corul SOUND, coordonator: profesor Voicu Popescu (Biserica Dragomireşti)

10.00 – 18.00 Târgul meşterilor populari, gastronomie tradiţională, produse bio

Sâmbătă, 24 octombrie

12.30 Gioclu di featî şi gioclu di ficiori… cu Ansamblul folcloric aromân Pilisterlu, coordonator: Chirata Gheorghe (Scena Dumitra)

13.00 Eveniment Editura Humanitas
Lansare de carte Brocart de toamnă - autor Teru Miyamoto

Invitaţi: Marina Constantinescu, Angela Hondru, Denisa Comănescu (Scena Dumitra)

16.00 Un Soare pe uliţa satului … cu Ansamblul Sonţe al Asociaţiei Macedonenilor din România, coordonator: Laura Rogobete (Scena Dumitra)

10.00 – 18.00 Târgul meşterilor populari, gastronomie tradiţională, produse bio

Duminică, 25 octombrie

12.00 Din Timocul bulgăresc…. Ion Creţeanu şi Taraful Albotina - Bulgaria (Scena Dumitra)

13.00 Căluşarii de la Sârbii Măgura, Olt, coordonator: Nichita Dragomira (Scena Dumitra)

14.00 Grupul de muzică bizantină "Anton Pann" al Patriarhiei Române, Bucureşti, coordonator: Constantin Răileanu (Scena Dumitra)

15.00 Hai la târg… cu Ansamblul Creveniceanca – Crevenicu, Teleorman, coordonator: Mirela Neagoe (Scena Dumitra)

15.30 Satu' meu, grădină dragă... Alin Suceveanu - Suceava
Alisa Toma - Valea Streiului, Hunedoara (Scena Dumitra)

16.30 Pronto! … răspund membrii Ansamblului de dansuri populare al Liceului "Dante Alighieri", Bucureşti, coordonator: profesor Mircea Barbelian (Scena Dumitra)

17.30 O după-amiază în Muzeul Satului
Cvintetul Studio - Bucureşti (Hanul La Barieră)

10.00 – 18.00 Târgul meşterilor populari, gastronomie tradiţională, produse bio

Sponsori: BRD - Group Societe Generale şi BCR

Parteneri media: Cocor Media Channel, Radio România Cultural, Radio România Actualităţi, Jurnalul Naţional, Agerpres, 7 Seri

Parteneri: RATB, RNMR, Humanitas

October 22, 2009

Florin Iaru

Ce o vrea poetul Florin Iaru? Nu prea inteleg.

Despre barfa

cuvânt al Sfântului Antioh, despre clevetire.


Cumplita este vatamarea clevetitorului si asemenea diavolului este precum s-a zis despre el in Psalm: "Va smeri pe cel clevetitor." Ca vrajmasi sunt clevetitorii si de Dumnezeu urati si partasi cu cei ce au vandut adevarul si au rastignit pe Domnul nostru Iisus Hristos, care zicea: "Eu sunt calea, adevarul si viata." Porunceste inca si Legea, zicand: "La toata nedreptatea si gresala sa nu fii martor." Ca zice: "Prin gura a doua sau a trei marturii, este vrednic de crezut orice cuvant." Iar Saul, calcand porunca aceasta, a ucis trei sute de preoti ai Domnului, pe marturia unui clevetitor, Doicul Sirianul. Iar la Proverbe zice: "Cel ce defaima pe cel sarac, supara pe Facatorul lui." Si iarasi: "Slava omului este a se intoarce de la clevetiri, iar cel fara de minte se leaga cu ele." Iar David se roaga sa scape de clevetiri, zicand: "Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor si ma acopera de adunarea celor ce viclenesc, care si-au ascutit limbile ca o sabie." Iar altul zice: "Cel ce cleveteste pe sarac, multe rautati aduna." Si iarasi: "Omul necurat se lauda, defaimand pe altul." Si iarasi: "Decat leul flamand si decat lupul insetat, mai amarnic decat amandoi este clevetitorul, ca varsa sange cu limba." Si a mai zis: "Clevetitorul se mareste, sapand cu limba groapa aproapelui, iar mai pe urma singur cade intransa." Iar Ecleziastul zice: "M-am intors si am vazut toate clevetirile ce se fac sub soare. Si, iata, lacrimile celor clevetiti, si nu este cine sa-i mangaie pe dansii." Si iarasi: "Clevetirea il tulbura pe cel intelept, iar pe cel fara de minte il pierde." Iar David zice: "El va mistui pe fiii celor saraci si va smeri pe cel clevetitor."
Deci, sa ne departam pe noi, fratilor, de la toate clevetirile, temandu-ne de pedepsele cele amare ale celor ce fac unele ca acestea. Si, impreuna cu Pavel, sa zicem: "Clevetiti fiind, binecuvantam, goniti, rabdam, huliti, mangaiem. Ca niste gunoi ne-am facut, tuturor de dispretuire." Sa nu fim osanditi impreuna cu vrajmasii lui Hristos, care, venind la Pilat, L-au defaimat pe Domnul, zicand: "Pe Acesta L-am aflat razvratind neamul nostru si oprindu-ne a da dajdie Cezarului, zicand ca este El insusi imparat." Iar El, ca un mielusel fara de rautate, rabda. Dumnezeului nostru, slava!

Muzeul Taranului Roman - proiect

Daca tot am aparut in DilemaVeche sa va arat si lucrarile in cauza.

Schitele

schite MuzeulTaranuluiRoman


Obiectele

Obiecte Muzeul Taranului Roman

Cele 15 randuri de celebritate - ale mele

In sfarsit, am aparut in DilemaVeche. Cam tarziu dar...

La zi in cultura
Raluca BEM NEAMU
De suvenir-survenire


Proiectul Marketing cultural – o nouă abordare a valorificării patrimoniului muzeal iniţiat de Fundaţia Culturală ARTEX şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional – este surprinzător pentru peisajul cultural românesc. Declarativ, prin proiect se propune un nou model de marketing muzeal pentru muzeele de la Şosea: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional „Grigore Antipa“ şi Muzeul Naţional de Geologie. Concret, cîţiva artişti propun obiecte inedite pentru magazinele muzeelor.


Fluture din pluş care se transformă într-un cap de bufniţă, libelulă-broşă din sîrmă subţire, portofel în formă de elefant, tăbliţă magnetică pe care se aşază oscioare de dinozaur, bentiţe de păr cu modele de flori de mină sau cu coarne de dinozaur, cutie de bijuterii vitraliu, trusă arheologică, trusa micului explorator, perne decorative cu sărbători, semne de carte la metru, buzunare pentru dulapuri sau pereţi, obiect cuvinte-pierdute-din limbă, reţetare cu mîncăruri tradiţionale, şi cu greu închid lista de minunăţii propuse de trei artişti pentru trei muzee: Irina Anghel, Bogdan Herăscu şi Bogdan Ioniţă pentru muzeele de la Şosea.

Proiectul a avut un parcurs profesionist prin faptul că a pornit printr-un studiu în ceea ce priveşte trecătorii de prag la magazinele deja existente ale muzeelor. Cine sînt, cum sînt, ce vor, ce cumpără, ce le place, ce le lipseşte? Şi nu e puţin lucru să afli despre exigenţi cumpărători de suveniruri din muzeele cu cea mai consistentă ofertă de acest tip. Şi am aflat că la Muzeul de Geologie copiii şi tinerii sînt principalii cheltuitori, că la Muzeul „Antipa“ tot copiii risipesc banii pe suveniruri, dar şi adolescenţii şi tinerii pînă în 30 de ani, precum şi persoanele de peste 60 de ani. La Muzeul Ţăranului, adulţii între 30 şi 60 de ani intră cu treabă sau fără treabă în cele două magazine cu nimicuri sau preţioase obiecte ţărăneşti. Acelaşi studiu a urmărit tot ceea ce oferă cele trei magazine: ce, cît, de ce fel, cît din ce se vinde? Asta ca să ştim de unde plecăm. Şi unde se ajunge?

Se selectează trei artişti care, după luarea la cunoştinţă a situaţiei celor trei muzee, pornesc cu imaginaţia înainte să propună idei noi de suveniruri inedite. Li s-au prezentat obiectele cele mai importante din muzee, tematica pe larg, preferinţele vizitatorilor şi pretenţiile muzeelor care vor să pună accent pe un anumit tip de imagine sau de obiect, pentru a nu se îndepărta de mesajele anterioare şi viitoare ale fiecăruia în parte. Şi se mai ştie că suvenirurile muzeale pot fi doar estetice, doar educative, doar utilitare sau puţin din fiecare. Combinaţia e ideală, modul de amalgamare a celor trei funcţii e variabil, iar creativitatea e esenţială. Restul e la îndemînarea artiştilor, în raţiunea şi în imaginaţia lor. Căutînd în schiţele lor cît e una şi cît e alta, îmi dau seama că nu folosesc multe dintre şabloanele ce se regăsesc în toate magazinele muzeelor lumii: nu prea găsesc magneţi de frigidere, iar agendele au formă inedită cît să nu mă ducă cu gîndul la vreun celebru muzeu de dincolo. Dacă sînt semne de carte, acestea sînt la metru şi asta n-am mai văzut, iar dacă sînt cutiuţe, ele sînt din vitraliu sau lemn cu inserţii populare cît să nu mă deranjeze similitudinea cu ceva celebru.

Artiştii au desenat cîte 33 de obiecte pentru fiecare muzeu, dintre care 11 au machete. Muzeele au văzut şi urmează să găsească banii pentru a le produce şi pune în magazine. Asta e miza proiectului. Asta se speră şi, pentru că anul acesta AFCN a avut puţini bani şi puţin timp de dat proiectelor, mai mult nu s-a putut face. În locul muzeelor, aş face tot ce se poate să am aceste obiecte în magazine, dar ştim contextul economic precar pentru instituţiile publice de cultură. Mai ştim însă că marketingul e pentru exact acest tip de instituţie un colac de salvare în aceste vremuri instabile. Aşa că o minimă investiţie se poate recompensa cu un maxim de venit.

Şi totuşi, dacă muzeele nu au, nu vor şi nu pot, eu, în locul artiştilor, le-aş produce cum-necum şi le-aş vinde pe Internet. Nu de alta, dar am trecut multe obiecte pe lista personală şi am mulţi prieteni născuţi în lunile ce vin, aşa că mi-aş dori să le pot avea pentru ei. Sper totuşi că proiectul va avea continuitate şi le vom găsi în magazine unde le este locul şi pentru care au fost făcute. Ar fi deci obiecte simpatice la locul şi la timpul potrivit.

DilemaVeche

October 21, 2009

A innebunit unguru'

A innebunit UDMR-ul!
N-am vazut de 20 de ani atata incrancenare la acest partid. Totdeauna statea sa astepte cuminte alegerile si apoi se lipea de guvernare. Sa nu mai vorbim de ce i-a facut PSD-ul UDMR-ului acum un an.
Acum, insa, se petrece ceva nebunesc. Ungurii au inceput sa tipe, sa acuze, sa tremure, sa se spuzeasca.
De ce? Simplu. Un german prim-ministru inseamna ca... este posibil.

Djuvara la Inapoi la argument - teoria centralitatii si a perifericului

Aici.

Ascultati teoria lui Djuvara despre istorie. O filosofie a istoriei. Decenta.

Geoana la BEC

Geoana, cu Iliescu in stanga sa.
" va multumesc si Dumnezeu sa ne ajute!".

HALUCINANT

Benedict al XV-lea: ...valorile creştine, fundament al Europei...

Benedict al XV-lea îndeamnă la a reda avânt nou valorilor creştine, fundament al Europei, adesea sufocate de grupuri de presiune, individualism şi utilitarism






În momentul în care Europa celebrează a 20.a aniversare a căderii Zidului de la Berlin, Europa trebuie să se inspire din patrimoniul său creştin pentru a putea privi cu încredere spre viitor: este îndemnul pe care Benedict al XVI-lea l-a adresat luni dimineaţă şefului delegaţiei Comisiei Comunităţilor Europene Yves Gazzo, primit în Vatican pentru prezentarea scrisorilor de acreditare. Este vorba de al doilea şef al delegaţiei Comisiei, după ambasadorul Leitao Ritto. În discursul său însufleţit despre identitatea Europei, papa Benedict al XVI-lea a subliniat că tradiţia umanistă, înrădăcinată în creştinism, este forţa Bătrânului Continent.

„Biserica - a spus Pontiful - trebuie să însoţească procesul de construire a Uniunii Europene, iată de ce îşi permite să-i amintească insistent care sunt valorile de bază şi constitutive ale societăţii europene, pentru să poată fi promovate pentru binele tuturor”. Papa s-a oprit tocmai asupra acestor valori care au făcut să se nască Europa şi care au reprezentat „forţa de gravitaţie care a atras spre nucleul ţărilor fondatoare” celelalte naţiuni.

Aceste valori, a relevat Pontiful, „sunt rodul unei istorii îndelungate şi sinuoase în care, nimeni nu o poate nega, creştinismul a jucat un rol de prim ordin”. Demnitatea egală a tuturor fiinţelor umane, libertatea religioasă ca fundament al tuturor celorlalte libertăţi civile, pacea ca element decisiv pentru binele comun, şi apoi dezvoltarea umană ca vocaţie divină sunt elemente centrale ale Revelaţiei creştine care continuă să modeleze civilizaţia europeană.

„Când Biserica reaminteşte rădăcinile creştine ale Europei”, a precizat, „nu este în căutarea unui statut privilegiat pentru sine”. Biserica desfăşoară o operă de memorie istorie, amintind înainte de toate un adevăr, „tot mai mult trecut sub tăcere”: inspiraţia creştină a ţărilor fondatoare a Uniunii Europene. Biserica, a spus, doreşte să manifeste şi că baza valorilor europene provine în principal din patrimoniul creştin care încă şi azi continuă să nutrească Europa. Aceste valori, a subliniat, „nu constituie un agregat anarhic sau aleatoriu, ci formează un ansamblu coerent care se ordonează şi se articulează istoric, începând de la o viziune antropologică precisă”.

Europa, se întreabă deci Papa, poate oare să omită „principiul original al valorilor sale care a dezvăluit omului valoarea sa eminentă şi realitatea unei vocaţii personale” ce-şi deschide orizontul la toţi oamenii cu care este chemat să constituie o singură familie? Benedict al XVI-lea a evidenţiat apoi şi riscul ca asemenea valori să fi manipulate de „indivizi şi grupuri de presiune” dornice să facă să înainteze interesele particulare în detrimentul unui „proiect colectiv ambiţios pe care europenii îl aşteaptă”, spre binele comun al întregului continent şi al întregii lumi.

Acest pericol, a continuat, e deja acum „perceput şi denunţat de numeroşi observatori” de provenienţă diferită. Este deci important, a fost îndemnul său, ca Europa să nu-şi abandoneze modelul de civilizaţie. Elanul său originar, a adăugat, nu trebuie „sufocat de individualism sau de utilitarism”.

Imensele resurse intelectuale, culturale şi economice ale continentului, a mai spus, vor continua să aducă roade” dacă vor fi fecundate „de viziunea transcendentă a persoanei umane care constituie comoara cea mi preţioasă a patrimoniului european”. Tocmai această tradiţie umanistă, care aparţine la mai multe curente de gândire, a constatat papa Benedict, face Europa capabilă să înfrunte provocările de mâine şi să răspundă speranţelor popoarelor. Este vorba în principal despre „căutarea unui echilibru just şi delicat între eficienţa economică şi cerinţele sociale, salvgardarea ambientului” şi mai presus de toate „sprijinul indispensabil şi necesar pentru viaţa umană, de la concepere până la moartea naturală şi pentru familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie”.

RadioVaticana

Viata vesnica si Imparatia Cerurilor, sau ce primesti dupa lege si ce dupa desavarsire

Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis:
- Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
- De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

- Care?
- Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; c
insteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
- Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
- Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
Iar Iisus a zis ucenicilor Săi:
- Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în Impărăţia lui Dumnezeu.
Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând:
- Dar cine poate să se mântuiască?

Iisus, privind la ei, le-a zis:
- La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis:
- Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?

Iar Iisus le-a zis:
- Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

Este ceva aici.
Intre viata vesnica si Imparatia lui Dumnezeu-Tatal.
Ca sa nu mai spunem de ultima fraza:
"Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi."

Robert Negoita

L-ati ascultat vreodata pe Robert Negoita? Merita.

Buni fara Dumnezeu

Comentariul meu:
Oare cum o fi sa traiesti intre oameni care se cred buni, cu sau fara Dumnezeu?!
Si eu sunt bun fara Dumnezeu.
Vai de capul meu!


"Buni fara Dumnezeu", mesajul unei campanii ateiste in New York

de Adrian Novac HotNews.ro
Campanie ateista la New York
Foto: The Big Apple Coalition of Reason
O coalitie formata din mai multe organizatii ateiste din New York va incepe, de lunea viitoare, o campanie publicitara in statiile de metrou din metropola, avand in centru mesajul: "Un milion de newyorkezi sunt buni si fara Dumnezeu. Tu esti?". Potrivit New York Times, campania, care va dura o luna de zile, costa 25.000 de dolari, iar banii au fost oferiti de catre un donator anonim.

Campania este coordonata de Coalition of Reason, o organizatie care reuneste mai multe grupuri ateiste din New York. In afara de sloganul principal, afisele din statiile de metrou vor mentiona si pagina de internet BigAppleCoR.org, care contine o lista a organizatiilor ce fac parte din Coalition of Reason.

Campania care va debuta saptamana viitoare vine la cateva luni dupa o actiune asemanatoare, desfasurata pe autobuzele din metropola americana. Jane Everhart, purtatoare de cuvant a organizatiei New York City Atheists, a declarat, referindu-se la campania din iulie, ca a avut un mare succes, determinand atragerea de noi membri.

Publicatia americana precizeaza ca noua campanie coincide cu lansarea cartii “Good Without God”, scrisa de Greg Epstein, care va aparea in librarii pe 27 octombrie. Epstein este "capelanul umanist" al Universitatii Harvard.

Michael De Dora Jr., directorul executiv al filialei newyorkeze a Center for Inquiry, a declarat ca in New York exista un milion de atei. El a adaugat ca, deoarece New York-ul este atat de mare si de divers, mesajul ateist este dificil de promovat. Printre gruparile care fac parte din Coalition of Reason se mai numara Flying Spaghetti Monster Meetup, New York City Brights, New York Philosophy, New York Society for Ethical Culture, Richie’s List si Secular Humanist Society of New York.

Comentand pe marginea campaniei, Joseph Zwilling, purtator de cuvant al Arhidiecezei Romano-Catolice din New York, a declarat: "Primul Amendament permite acestor grupari sa-si predice convingerile religioase. Sper ca drepturile altor grupari religioase sa fie si ele respectate cand vor dori sa-si promoveze convingerile".

New York Times precizeaza ca in acest an au fost promovate mai multe campanii ateiste. Cea mai mare a avut loc in Marea Britanie, unde organizatorii au pus pe 800 de autobuze urmatorul mesaj: "Probabil ca nu exista Dumnezeu. Nu-ti mai fa griji si bucura-te de viata".

In SUA, Coalition of Reason a postat mai multe afise publicitare cu mesajul "Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul" in zona Dallas-Fort Worth si in Morgantown (West Virginia). De asemenea, Indiana Atheist Bus a desfasurat o campanie cu mesajul "Poti sa fii bun si fara Dumnezeu".

HotNews

October 20, 2009

Antonescu despre momentele actuale

Pericolul pentru tara asta nu vine de la Nastase, Voiculescu, Iliescu, Geoana. Vine in acest moment de la Traian Basescu si de la clica imbogatita si corupta a lui Traian Basescu.


HotNews

Basescu: "Guvernul Boc a greşit că nu şi-a dat demisia. PD-L a fost păcălit de UDMR. Cred că voi intra în turul doi cu Crin"

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, în cadrul unui interviu pentru HotNews, că Guvernul Boc "a greşit că nu şi-a dat demisia" înainte de moţiune. "Eu am fost, la un moment dat, adeptul unei demisii imediate după depunerea moţiunii". Băsescu a povestit că liderii PD-L i-au dat asigurări că moţiunea va pica, deoarece ei se bazează pe voturile UDMR, dar că maghiarii i-au "păcălit" pe democrat-liberali. Singurul care a fost "lucid", avansând ipoteza că Guvernul va cădea a fost chiar premierul Emil Boc, a spus preşedintele. Traian Băsescu a condamnat din nou "Coaliţia Grivco", condusă, din capul mesei, de "turnătorul Felix", dar a dat-o din colţ în colţ când i s-a reamintit că liderii PD-L s-au întâlnit, recent, pentru o discuţie politică, în casa lui Silvian Ionescu, fost ofiţer de Securitate. Iată, în continuare, câteva pasaje din interviu

Despre Guvernul Croitoru

Sunt 50 la sută şanse să treacă Guvernul Croitoru de Parlament, pentru că, fără să spun lozinci, am convingerea că există, totuşi, un număr de parlamentari care înţeleg şi interesul naţional, nu numai interesul legat de bătălia politică. (…) Nu cred în povestea cu parlamentarii plătiţi, pentru că şi eu am fost parlamentar. De regulă, pleacă cei care pleacă din cauza nemulţumirilor, cei neglijaţi de conducerea partidelor.

Despre miniştrii Guvernului Croitoru

O garnitură complet nouă nu se poate. Trebuie să fie o îmbinare de oameni noi şi oameni cu experienţă, pentru că a merge pe o garnit nouă înseamnă că timp de o lună nu ai niciun fel de experienţă. Sunt ministere cheie, Finanţe, Interne, Economie, Agricultură, Muncă - unde ai nevoie de oameni cu o minimă experienţă în conducerea acestor institurţii, cărora să nu le ia o lună să găsească butonul cu care se cheamă secretara, oameni care au mai fost, poate nu neapărat miniştrii, poate secretari de stat.

Ce face dacă Guvernul Croitoru pică

Nu am luat o decizie. Am alternativa să desemnez imediat un alt prim ministru desemnat şi vă asigur că va fi aşa cum este cutuma politică, de la partidul cu cel mai mare număr de locuri în Parlament, implicit de la PD-L, ca să rostim lucrurile foarte în clar. Şi am alternativa să las misiunea desemnării unui nou premier după alegerile prezidenţiale şi după desemnarea unui nou preşedinte, adică după 21 decembrie. Şi, în sfârşit, alternativa să merg cu a doua desemnare, cu dl. Lucian Croitoru, dacă acesta va accepta. Dar asta e sub semnul întrebării, pentru că trebuie să accepte şi dl. Croitoru.

"Am fost adeptul unei demisii a Guvernului"

Demisia Guvernului înainte de moţiune - tehnic era mai bine, politic nu. Ar fi fost foarte greu de justificat politic de ce Guvernul a demisionat. Ar fi fost mult mai bine să demisioneze. Eu am fost, la un moment dat, adeptul unei demisii imediate după depunerea moţiunii. Am spus asta în discuţiile cu liderii PD-L. Liderii PD-L au avut altă opţiune şi nu am putut să o înfrîng. Au greşit. Credeau că nu trece moţiunea. Au fost păcăliţi. Uite, li se mai întâmplă şi aşa ceva. A fost unul din argumentele pe care mi le-au adus: că au voturile UDMR. Dacă a existat un om perfect lucid în conducerea PD-L a fost Emil Boc care a spus că se va ajunge la o moţiune de cenzură prin care Guvernul va cădea. Emil a avut în vedere această variantă, dar are în spate un partid, nu e liber ca mine.

"Coaliţia Grivco" vs reuniunea PD-L din casa ofiţerului de Securitate Silvian Ionescu: "Am mulţumit lui Dumnezeu că nu au luat decizii politice acolo"

Preşedintele s-a declarat din nou victima "Coaliţiei Grivco" (firma Grivco a lui dan Voiculescu, locul unde, săptămâna trecută, s-au întâlnit PSD, PNL şi UDMR), caracterizată prin "antireformismul profund", condusă de "dl. Iliescu şi acoliţii săi, aceiaşi oameni care au realizat Coaliţia 322, acum 254". "În capul mesei la suspendarea preşedintelui era acelaşi Voiculescu, turnător al Securităţii", a amintit preşedintele. Întrebat, în context, cum ar primi vestea că liderii PD-L s-au întâlnit, în urmă cu două săptămâni. acasă la Silvian Ionescu, fost ofiţer de Securitate, Băsescu a răspuns: Şi eu am primit această informaţie şi nu am fost deloc fericit. Am mulţumit lui Dumnezeu că nu au luat decizii politice acolo. Bine că nu a fost folosit ca loc de luat decizii".

Despre formarea Coaliţiei PSD-PD-L

Discuţiile mele au fost cu Mircea Geoană, Miron Mitrea şi Ilie Sârbu. Cu aceştia trei am discutat Coaliţia. Iliescu şi Voiculescu au fost împotriva acestei alianţe. Grupul conservator, neocomunist a ajuns însă să facă din Geoană o păpuşă cu care se joacă. Am făcut un compromis cu aducerea PSD la guvernare, dar n-am să-mi închei mandatul cu un compromis urât.

Despre prezidenţiale

Mi-aş dori să intru în turul doi cu Mircea Geoană, dar cred că voi intra cu Crin Antonescu. Pe Oprescu îl exclud.


Gandul

Răfuielile lui Băsescu cu Andrei Pleşu şi Adriana Săftoiu

Preşedintele s-a răfuit cu foştii săi consilieri de la Palatul Cotroceni şi a asmuţit publicul să nu se uite la Antene şi la Realitatea TV.
Băsescu l-a pus la punct, duminică seară, la Prima TV, pe fostul său consilier pe probleme de politică externă, Andrei Pleşu, după ce acesta scrisese un editorial în care îi critica „alternanţa de emotivitate lăcrămoasă şi brutalitate cazonă“. În replică, Traian Băsescu a spus: „Când un consilier îţi dă un document important la semnat şi îl întrebi ce conţine şi constaţi că nu ştie... poţi să ai orice reacţie, chiar şi brutalitate cazonă“.
Şeful statului nu l-a iertat nici pe fostul său purtător de cuvânt Adriana Săftoiu: „Nu a fost o pierdere. A fost un consilier care a vrut să arate că ea îl ghidează pe preşedinte“. Adriana Săftoiu a declarat pentru Cotidianul că „a nu-l comenta pe Traian Băsescu e un lucru de ... bun-simţ. În cazul domniei sale, memoria este foarte selectivă, iar nevoia dictează comportamentul“.
În viziunea şefului statului, exprimată de data aceasta, luni, la HotNews, „după două săptămâni fără Antene şi Realitatea TV, România se vede altfel“.

HotNews