Blog Archive

cauta in blog

August 13, 2009

Evolutia este demonstrata!!! Unde aflam asta? In Revista Stiinta si tehnica?! NU. In ziarul Patriarhiei, Lumina.

Un număr recent al publicaţiei „Sciences et avenir“ este dedicat misterelor ştiinţei. Iată câteva întrebări care îi frământă pe savanţi şi la care caută răspunsurile corecte.

Până la ce vârstă poate trăi omul? Dacă în secolul alXVIII-lea jumătate dintre copii mureau înainte de vârsta de 10 ani, iar speranţa de viaţă nu depăşea 25 de ani, astăzi, în ţările dezvoltate, această cifră a crescut la 85-90 de ani (Japonia are chiar 36.000 de centenari!). În secolul al XX-lea, dezvoltarea politicilor sanitare, vaccinările, ameliorarea condiţiilor de viaţă au permis o creştere spectaculoasă a longevităţii.

Ce urmează? Se conturează două tendinţe: pe de o parte, „revoluţia verde“ conduce spre un mediu mai curat, mai nepoluat, pe de altă parte, „epidemia“ obezităţii creşte riscul de diabet şi de boli cardiovasculare, riscând să compromită avantajul produs de prima tendinţă. Prin reducerea obezităţii şi a consecinţelor sale s-ar putea ca, în puţini ani, speranţa de viaţă la femei să atingă 95 de ani, cu o longevitate limită de 120 de ani (la bărbaţi longevitatea limită este de 115 ani!).

De menţionat că în ţara noastră speranţa de viaţă medie este în jur de 70 de ani.

Va continua omul să evolueze? Da, dar acest lucru nu se poate observa într-o viaţă de om, deoarece evoluţia este foarte lentă. Dacă australopitecul - omul primitiv - avea un creier în jur de 500 cm3 , a fost nevoie de două milioane de ani să se ajungă la media de azi, de 1.380 cm3! Aceasta înseamnă 100.000 de generaţii, adică faptul că s-au adăugat 8,8 mm3 pe generaţie! Evoluţia este demonstrată şi de atrofia şi tendinţa de dispariţie a unor porţiuni din corp care nu mai sunt utile: măselele de minte, degetul mic de la picior ş.a. Se vor selecţiona, în timp, organismele capabile să posede echipamente enzimatice care să anihileze numeroasele toxine ce provin din mediu şi care pătrund în organism prin aer, apă şi alimente.

De ce există stângaci? Acest tip de oameni care nu pot folosi un foarfece obişnuit, o cheie de desfăcut conserve sau o răzătoare pentru că trăiesc într-o „mare“ de dreptaci sunt o enigmă a medicinei. Statisticile arată că au o speranţă inferioară de viaţă faţă de dreptaci şi din cauză că sunt mai expuşi la accidente. Se consideră că, fiind mai puţin adaptaţi la mediu, vor trebui, în timp, să dispară. Şi totuşi, deocamdată, ei sunt bine şi se bucură de celebritate, începând cu amintirea lui Ludovic al XVI-lea şi sfârşind cu preşedintele în exerciţiu al USA - Barack Obama. Cu toate acestea, când fac greşeli minore, oamenii sunt acuzaţi de „stângăcii“.

Pe de altă parte, studiul stângacilor a relevat şi incontestabile calităţi, cum ar fi: o mai mare capacitate de a folosi ambele mâini, o mai bună folosire a limbajului şi o memorie mai bună. Unele studii arată că printre stângaci există un procent ridicat de copii supradotaţi, cu talent special pentru matematică sau muzică, precum şi un potenţial ridicat de a face performanţă în tenis, judo, box, unde prezintă avantajul unui stil de joc atipic.

Cât de diferiţi sunt gemenii? Este adevărat că gemenii sunt fiinţe care împart acelaşi uter şi sunt născuţi în aceeaşi zi, dar se cunosc două tipuri: gemenii „falşi“ sau dizigoţi, care provin din două ovule fecundate de doi spermatozoizi şi care pot fi frate şi soră şi gemenii „adevăraţi“, care provin dintr-un ou unic, ce se divide în primele zile după fecundare. Aceşti gemeni sunt totdeauna de acelaşi sex, au aceleaşi gene şi dezvoltă caracteristici fizice şi mentale similare. Similare, dar nu identice, deoarece se observă unele mici deosebiri de trăsături, de talie, de greutate şi chiar de caracter. Aceste deosebiri pot fi ereditare (înnăscute) sau pot să apară în timpul vieţii (dobândite). Studiul gemenilor permite cercetătorilor să înţeleagă mai bine cum se produc unele boli genetice, ca schizofrenia, poliartrita reumatoidă sau cancerul, deoarece boala poate apărea la un frate geamăn, în timp ce „clona“ sa este sănătoasă. Deci, nu este obligatoriu să facă amândoi aceeaşi boală, totul depinzând de factorii favorizanţi şi necesitând şi un factor declanşator. Devin, astfel, importanţi şi factorii de mediu, cei alimentari şi chiar stresul pentru declanşarea unei maladii. În plus, experienţa personală căpătată odată cu vârsta face din gemeni fiinţe unice.


SURSA

Post a Comment