Israel vs ...

Urmatorul mare razboi va fi intre Israel (si tot ce inseamna asta, mesianismul social-spiritual ce cuprinde constructia celui de-al treilea templu impreuna cu pretentia adevarului total al revelatiei iudaice) si spiritualitatea islamului. Aceasta deoarece Islamul, ca spiritualitate si teologie, se opune organic proiectului utopic social-mozaic - un regat al bunastarii materiale si spirituale sub conducerea lui mesia, cel ce va veni. Acest mesia nu este o persoana anume ci este chiar statul Israel devenit si devenind mantuitorul lumii. Ori Islamul nu poate accepta aceasta dominare, dominare care in restul lumii “civilizate” a prins cheag incet-incet de prin anul 1879. Crestinismul si paradigma sa eshatologica a fost dinamitat de “discursul luminilor” el nemairevenindu-si dupa marile lovituri primite: revolutia franceza, revolutiile masonice de la ‘48 care au introdus determinarea comunitara suprema natiunea, cele doua razboaie mondiale, comunismul si nu in ultimul rand revolutia culturala post-moderna. Cum acesta, crestinismul, a fost “inmuiat” actualul inamic devine spiritul islamic un spirit de o alta factura teologica, politica, comunitara.
Acceptarea intruziunii in corpul Europei a spiritualitatii islamice face parte din mecanismul evident al slabirii mostenirii crestine. Enclavele islamice au ajuns bombe cu explozie controlata ce reactioneaza la fiecare miscare a Israelului. Un razboi impotriva Iranului, sa zicem, va arunca si Europa in aer.
Bineinteles ca statul Israel se sprijina pe o forta mult mai mare si aceasta este, evident, USA.
In aceasta ecuatie rolul surpriza revine, bineinteles, Rusiei, Rusie intepata continuu pentru a intra in joc - vezi criza gazelor, o criza dirijata care a mutat accentul de pe problema Gaza facand-o neinteresanta.
Cand un ministru de externe, al Israelului, in fata multor “personalitati” politice europene spune fara nici o crispare ca civilii nevinovati morti sunt o problema normala mie mi se pare ca Europa nu prea mai are cuvant in fata umanitatii, in fata oamenilor umani cum spunea Pasolini.
Drama noastra, a romanilor, nu prea mai intereseaza pe nimeni. Doar pe presedintele Romaniei care-si face jocurile politice, prinzand un culoar de umbra, si nevazut de nimeni isi consolideaza puterea in cel mai clar stil totalitar ignorand procesele electorale si folosindu-se de “etica responsabilitatii”(Weber) politice justificandu-si actiunile.
Cum “etica moralitatii” nu prea mai are ce cauta in spatiul public nu putem sa ne asteptam decat la lucruri rele.
Sa nu fie!

vremea muceniciei. da. dar nu cu cardul in buzunar. ca mine

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice - dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei - 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie - scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei“(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor - ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea - şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei - păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă - „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” - păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, Biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit - ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor - de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice - stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi - în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009

Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu

sursa

Andrei Drozdov. Bread During the War. 2005

clipped from 01varvara.wordpress.com

Gazprom acuza Statele Unite ale Americii ca au orchestrat actiunile Ucrainei in criza gazului

Azi 13 ianuarie.

Gazprom acuza Statele Unite ale Americii ca au orchestrat actiunile Ucrainei in criza gazului, transmite Reuters. De asemenea, reprezentantii monopolului rus sustin ca este foarte clar ca Ucraina a blocat reluarea tranzitului catre Europa. "Am crezut ieri ca a fost deschisa usa gazului rusesc, dar, din nou, a fost blocata de ucraineni", a declarat, potrivit agentiei citate, directorul adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev, in timpul unei conferinte de presa. "Se pare ca ...ei (n.r. ucrainenii) danseaza dupa o melodie care nu este orchestrata la Kiev, ci din afara tarii", a spus Medvedev, care a facut apoi referire la un acord semnat intre Ucraina si Statele Unite ale Americii, fara a detalia insa.

sursa


Pe 7 ianuarie am scris

prestidigitatia

Si cred si acum ca nu m-am inselat. Ma insel din ce in ce mai rar. Cum rari au ajuns si dintii in gura mea. Dar se vede treaba ca totul costa.

Putin catre romani - completare

Putin spune: "Ii fac lui Basescu o oferta pe care nu o poate refuza". Ii spune unui ziarist sa-i transmita. Criminal, nu? Asta este replica lui Vito Corleone din Nasul. Cretinii astia din media se intreaba ce si cum. Ca e bine ce spune Putin sau ca e ironic?! Ca e normal ca sa-i transmita unui presedinte un mesaj printr-un ziarist?!
DAR niciun slabanog din media nu-si da seama ca mesajul este catre romani.
Putin spune, cu alte cuvinte, ca "voi romanii sunteti condusi de mafioti si asa se vorbeste cu mafiotii". Spune ca Ucraina refuza 230euro/mc dar firmele intermediare accepta pretul si vor vedea ele cum rezolva; coruptie. In 2002 Rusia a propus lui Nastase gaze in direct si a fost refuzat. De ce? Simplu, nu.
MESAJUL LUI PUTIN ESTE CATRE ROMANI. Nimeni nu pricepe asta

Rusia catre Romania

Incredibil discursul lui Putin fata de Romania. Incredibil. Suntem intr-un moment fantastic.

Plesu despre...

DOUĂ FELURI DE NECREDINŢĂ (eseu de Andrei PLEŞU)

Şi de Crăciun, şi de Paşte se găsesc destui care să veştejească transformarea sărbătorii în chef. E necreştineşte, se spune, să converteşti evenimente atât de nelumeşti cum sunt Naşterea Domnului şi Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare şi petrecere. În ce mă priveşte, înclin să fiu mai puţin riguros. Cheful autohton are, totuşi, câteva merite deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezenţa însăşi a sărbătorii. Oamenii se înscriu, benign, în alt ritm al timpului, şi o fac altfel decât în fiecare duminică sau la câte o onomastică.

Dimensiunea comunitară e sporită, jubilaţia are prestigiu cosmic. Apoi, cheful e o specie a cordialităţii, fie ea şi pasageră sau superficială. Bucuria împărtăşită, „comesenia”, ospitalitatea, circulaţia darurilor sunt de natură să provoace modeste, dar semnificative „schimbări la faţă”. Pentru câteva zile, participăm cu toţii – ceea ce ni se întâmplă tot mai rar - la un crez comun, dincolo de opţiunile de conjunctură ale fiecăruia. Pe scurt, bine că se face şi atât! E păcat, desigur, că, în intervalul dintre chefuri, lucrurile recad în monotonie lucrativă. Dar decât zilnic „fără chef”, mai bine cu chef măcar de două ori pe an.

Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabil. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaş, alergică la orice menţiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanţi” sunt programatic „deştepţi”, „moderni”, „cu picioarele pe pământ”. Nu se lasă prostiţi de babe demodate şi intelectuali reacţionari. Ştiu cum stă treaba, pentru că n-au întrebări, iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor răspunsuri gata-făcute.

Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie şi din pură curiozitate sau dintr-un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inşii cu pricina sunt mereu vigilenţi: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecăţile, cu icoanele, cu preoţii, cu cei care se roagă sau îşi fac cruce, cu introducerea religiei în şcoli, cu kipa evreiască şi cu baticul musulman, cu inchiziţia, cu imperialismul misionar, cu fundamentaliştii, cu bisericoşii etc. Apostoli sângeroşi ai „toleranţei”, mistici ai ştiinţei, soldaţi emotivi ai raţiunii şi ai „luminilor”, ei se cred oamenii mileniului următor, deşi abia dacă au depăşit franjurile secolului al optsprezecelea.

A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor şi vorbeşte patetic despre „neam”, despre „credinţa omului simplu” şi despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naţionale: noi care am suferit, noi pe care „ei” vor să ne distrugă, noi care suntem creştini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuţi, noi care doinim, jelim şi învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate şi cu un fel de sfătoşenie şugubeaţă, pastişând, fără har, stilul Petre Ţuţea.

Fiinţa fragedă a credinţei, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârşire din acest tip de vorbire. Vorbitorul nu „crede”. Ştie. Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj şi înţelepciune. Nu e preferabil cheful cinstit al cetăţeanului „de rând”?

Andrei Pleşu

text apărut în Adevărul via grupareaaproape

prestidigitatie

Serviciile secrete americane, pe scurt CIA, intervin in Ucraina si ajuta o anumita putere sa intervina si sa opreasca gazele spre UE. Care UE are un discurs pro-islamic. Pe agenda Presedintiei Europene problema gazelor domina discutiile, celelalte probleme trecand pe planul doi, de fapt iesind de pe agenda. Una din aceste probleme era interventia Israel in Gaza. Si asa Israel isi vede de treaba, pe caldura, in timp ce europenii asteapta debusolati sa li se termine gazele. Copii morti nu mai conteaza, civilii distrusi nu mai fac rating. Asa CIA prinde doi iepuri dintr-o lovitura, satanizand Rusia si reducand discursul pro-arab al UE. Administratia Bush comenteaza situatia, in ultimele ei clipe, indicand ca problema nu este economica ci geo-politica atentionand Rusia. Lasa viitoarei administratii problemele incinse cam cum s-a intamplat in mai toata istoria recenta a USA.
Asta se numeste prestidigitatie si este preferata Americii.
De Anul Nou televiziunile se mirau ca singura tara unde s-a cantat imnul national era Rusia. Insa, eu stiu de ce, nu s-au intrebat si de ce?! Pentru ca este si va fi singura tara in care se mai poate. Si se doreste, caci in Rusia sentimentul de comunitate "nationala" a aparut dinainte de proiectul iluminist al determinarii nationale. Determinare nationala ce s-a vrut un inlocuitor al realitatii comunitatii euharistice a Bisericii episcopale. Dar asta e alta poveste.
Retineti prestidigitatia.

Cum il inteleg evreii pe Moise

"...Când te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fă-i îndemnare de pace.
11. De se va învoi să primească pacea cu tine şi-ţi va deschide porţile, atunci tot poporul ce se va găsi în ea îţi va plăti bir şi-ţi va sluji.
12. Iar de nu se va învoi cu tine la pace şi va duce război cu tine, atunci s-o înconjuri.
13. Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea.
14. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână.
15. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora.
16. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;
17. Ci să-i dai blestemului: pe Hetei şi pe Amorei, pe Canaanei şi Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei şi pe Gherghesei, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18. Ca să nu vă înveţe aceia să faceţi aceleaşi urâciuni pe care le-au făcut ei pentru dumnezeii lor şi ca să nu greşiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru..."

Cine sunt Hetei, Amorei, Canaanei, Ferezei, Hevei, Iebusei, Gherghesei?
Trebuie sa citesti ceva Scripturi ca sa pricepi ce se intampla in lume. Dar unii zic ca scrierile sfinte sunt prostii.
Insa Moise nu vorbea cu evreii de azi, lipsiti de esenta si de scop, ci cu evreii ce-l asteptau pe Domnul Dumnezeu. Cati dintre evreii de azi mai stiu scripturile. Cati le pricep in duh? In duhul lui Moise zic. Hristos le spune "dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela".

gaza

Nu stiu cine are dreptate dar atatia copii morti... Este ingrozitor.

Criza si un cuvant al Papei

Papa Benedict al XVI-lea i-a invitat pe creştini "să nu se teamă", în ciuda umbrelor economice care planează asupra anului 2009, în cadrul predicii rostite miercuri, 31 ianuarie 2008, în cadrul unei ceremonii din Bazilica San Pietro care a inclus primele vespere pentru sărbătoarea din 1 ianuarie a Mariei, Mama lui Dumnezeu, şi intonarea unui Te Deum ca recunoştinţă pentru harurile din 2008. "Acest an se încheie cu conştientizarea unei crize sociale şi economice în creştere, care acum afectează o lume întreagă", a spus Sfântul Părinte. " Deşi la orizont se întrevăd nu puţine umbre asupra viitorului nostru, nu trebuie să ne fie frică".

"Speranţa noastră mare ca şi credincioşi este viaţa veşnică în comuniune cu Cristos şi cu întreaga familie a lui Dumnezeu. Această mare speranţă ne dă tăria de a înfrunta şi depăşi dificultăţile vieţii din această lume". Papa a asigurat că atât anul care s-a încheiat cât şi cel care se află la orizont sunt amândouă sub privirea Maicii lui Dumnezeu: "Prezenţa maternă a Mariei ne asigură în această seară că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată, dacă noi ne încredinţăm Lui şi urmăm învăţăturile Sale. Mariei, aşadar, cu afecţiune şi încredere filială, îi prezentăm aşteptările şi speranţele, precum şi temerile şi dificultăţile pe care le purtăm în inimă, în timp ce ne luăm rămas bun de la anul 2008 şi ne pregătim să primim anul 2009".

Pontiful a mai afirmat că criza economică "cere de la toţi mai multă cumpătare şi solidaritate pentru a veni în ajutor în special persoanelor şi familiilor mai greu încercate". El a recunoscut faptul că comunitatea creştină şi asociaţiile diecezane Caritas se implică deja în această direcţie, dar a subliniat că "este necesară colaborarea tuturor, deoarece nimeni nu poate să se gândească să îşi construiască singur propria fericire".

Asteptam si din partea episcopilor nostri cuvinte de putere.

ironie?

Trebuie sa fim mai atenti in jurul nostru. Lucrurile nu sunt chiar atat de neclare. Totul este sa nu mai facem noi zgomot si sa ascultam semnele ce ne sunt adresate.
Unul dintre aceste semne mi-a fost revelat scurt si de netagaduit.
Ministrul Economiei in aceasta tara nenorocita este... VIDEANU. Economia ecestei tari sta sub un om daruit de soarta cu un nume elocvent, vid-eanu.
A fi condus in lupta de un comandant de osti cu numele Fugaru ar fi fost pentru ostile sale un semn al delirului.
Inca odata va indemn sa ascultati soaptele. Sunt pentru noi.

Economie in Duhul Adevarului

Sfat pentru o economie reala. De la Sfantul Vasile cel Mare:

"Voi, daca vreti sa ma ascultati, deschideti toate usile hambarelor voastre, dati drumul bogatiei sa curga cu imbelsugare! Dupa cum apele unui rau mare cand strabat pamantul prin numeroase canale il fac roditor, tot asa si voi, dati drumul pe felurite cai bogatiei sa se reverse in casele saracilor! Daca fantanile sunt sleite din cand in cand, dau mai multa apa. Dar daca se lasa apa in fantana, aceea se strica. Tot asa si bogatia: daca sta pe loc este nefolositoare; dar daca se misca si-i data si altora, este si folositoare tuturor, si rodnica."

Parca seamana cu ceva, nu? Recunoasteti filosofia economica: asistenta sociala sau piata libera?! Este un sfat catre CENTRU sau catre oameni?!
"Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va invăţa toate..."
Slava Adevarului.

Cum trebuie sa alegi un conducator, de orice fel

De la Moise.
Când vei ajunge tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău şi-l vei lua în stăpânire şi te vei aşeza în el şi vei zice: Îmi voi pune rege peste mine, ca celelalte popoare, care sunt împrejurul meu,
Atunci să-ti pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi.
Dar să nu-şi înmulţească acela caii şi să nu întoarcă pe popor în Egipt, pentru ca să-şi înmulţească el caii, căci Domnul v-a zis: Să nu vă mai întoarceti pe calea aceasta.
Să nu-şi înmulţească femeile, ca să nu se răzvrătească inima lui, şi nici argintul şi aurul lui să nu şi-l înmulţească peste măsură.
Căci, când se va sui pe scaunul regatului său, trebuie să-şi scrie pentru sine cartea legii acesteia din cartea care se află la preoţii leviţilor,
Şi să fie aceasta la el şi el să o citească în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe a se teme de Domnul Dumnezeul său şi să se silească a împlini toate cuvintele legii acesteia şi toate hotărârile acestea,
Ca să nu se îngâmfe inima lui faţă de fraţii lui şi ca să nu se abată el de la lege nici la dreapta, nici la stânga, ci ca să fie el şi fiii lui zile multe la domnie în Israel.
Cam asta trebuie sa ai in fata cand te duci la votare. Altfel...poti sa ma crezi ca stiu pe cine votezi.

Cuvinte - idei mai vechi emise in urma unui articol al lui Mihai Neamtu

Cateva cuvinte despre un mare subiect. Cuvantul, noi si cuvintele noastre.

"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o."

Ce sa facem! Suntem dupa chipul Domnului Hristos. Cuvinte, cuvinte, cuvinte. Avalansa sunetelor emise de oameni sunt cuvinte?! Noi suntem cuvinte, Hristos este Cuvantul Tatalui. Cuvintele lui Hristos sunt Hristos? Cuvintele noastre suntem noi? Faptul ca Dumnezeu a ales sa coboare intre cuvintele noastre si sa fie bucuros de cuvantarea cu noi imi da speranta. Mie.
Noi nu cuvantam, si nu vorbesc la nivel conceptual. Real, noi nu cuvantam. Noi nu ne cuvantam pe noi. Nu ne dam prin cuvintele noastre celuilalt.
A fi bine-cuvantat de Dumnezeu inseamna a fi spus de El. A fi bine-cuvantat de Domnul inseamna a fi emis de Dumnezeu. Si cum Dumnezeu cuvanteaza Cuvantul Sau, a fi bine-cuvantati de Dumnezeu este a fi hristosi, dumnezei.
A fi blestemat este altceva decat a fi blestemat de cineva. Cand cineva te blesteama te indica (ca o pedeapsa) a nu fi in aceeasi duh(gand, stare, credinte) cu el. Dumnezeu nu blesteama! Domnul nu poate sa blesteme! El vine intre noi si moare pe cruce pentru noi. Si Dumnezeu blesteama?! A fi blestemat este a te pozitiona afara de Adevar, inseamna a alege impostura, a te comunica altfel. Inseamna a emite sunete care nu sunt tu, nu sunt ale tale. Sunt pseudo-cuvinte, sunt ale altora preluate de noi si folosite in comunicare caci suntem dornici de comunitate, suntem doritori de afectiune.
Nu "blestemat sa fie cel ce" ci "blestemat este cel ce".
Noi nu ne cuvantam pe noi, nu ne "spovedim" fratelui. Dumnezeu, prin Hristos Cuvantul Tatalui, s-a spovedit noua fiilor Lui. Noi nu ne spovedim. Mintim despre tot si in primul rand pe noi. Ne facem ca facem ceva caci doar ne-am nascut si trebuie sa lasam ceva urme pe asfalt.
Eu nu recomand tacerea. Recomand tacerea intre cuvinte, pauze mai mari. Sa fim atenti daca cuvantul ce sta sa iasa este decent, curat si real.
Hristos, Cuvantul, a inviat!

Conciliul Vatican II - Acte

Actele Conciliului Vatican II.

ACTE

Apologetica azi

Va ofer un site unde sunt prezentate cele mai mari acuze ce se aduc crestinismului si religiei in general. Poate parea un site de dezaxati mintali DAR trebuie studiat cu luciditate caci marea majoritate a textelor din el sunt preluari traduse de pe site-uri straine, ateiste, agnostice, etc.
Crestinul trebuie sa fie la curent cu acuzele ce i se aduc pentru a sti sa raspunda in fata acestora. Este si un test de care, cred eu, crestinul are nevoie pentru a-si putea demonstra lui insusi cat de bine inarmat este impotriva acuzatorilor. Multe postari sunt infantile insa multe sunt foarte importante pentru portretul omului modern dar si al crestinului.
Pentru a raspunde onest, puternic si edificator iti trebuie mare putere. Caci totul in jurul nostru isi schimba forma.
Am citit pe site-ul unui preot ca pe el nu-l intereseaza "hulitorii" caci la cat a hulit inainte de convertire stie ce sa raspunda. Eu zic ca "hulitorii" de azi nu mai ataca de pe aceleasi pozitii ca in trecut. Si miza cea mare sunt tinerii. Site-ul este frecventat de tineri iar argumentele pro si contra afirmatiilor propuse sunt anemice, infantile si, cateodata, de tot rasul.
Fiind texte preluate de pe site-uri occidentale, in care se baga bani grei si se studiaza amanuntit, uneori argumentele sunt foarte puternice si uneori pot clatina o credinta slaba. Iar tinerii au nevoie de intrusi crestini cu mintea limpede.
Sunt curios daca un profesor de apologetica ar fi in stare sa raspunda sau sa intre in confruntare cu un astfel de site? Eu cred ca la cat de slabi sunt pregatiti in scoala nu ar face fata. Serios! Ar fi un test si pentru ei. Sa nu creada ca turma lor este pazita doar pentru ca ei habar nu au de ce se intampla.
Deci, aflati ce si cum se misca copilasii astia ce se dau atei.
Spor la lucru si faceti publicitate site-ului catre ostasii lui Hristos. Si fiti delicati!

Traian Ungureanu si politica momentului

Tru se adapteaza usor la schimbarile paradigmei politice. E normal. Este un intelectual, lucreaza cu idei iar ideile sunt undeva departe de viata reala. A trecut fara sa clipeasca in noua era a CONDUCERII societatii. Nu-l deranjeaza ca avem doua guverne intr-unul singur. Nu-l deranjeaza ca Romania este condusa schizofrenic. Conteaza ca este condusa. Dr. Jekyll and Mr. Hyde s-a instalat in Palatul Victoria si nimeni nu este oripilat. Cand 61% dintre romanii cu drept de vot ignora lucid si responsabil actul electoral trebuie sa te intrebi ce se intampla cu cei pe care ii simpatizezi. Cine sunt acestia?! Ce vor?! Cu ce drept isi aroga pozitia de salvatori?! Da, sunt alesi, conduc, fac cartile. Dar decenta ar trebui sa le tempereze iluzia cum ca ar fi DE DREPT legitimii conducatori ai acestei tari.
Trecand la sustinatori, si TRU ( si multi, multi altii) ar trebui sa faca o cura de bun-simt si de decenta si sa se retraga (interior nu public, caci afacerile trebuiesc administrate) in camaruta inimii si sa se curete de noroi.
Cine este Dr. Frankenstein? Oricine isi poate da seama singur. Ce doreste Dr. Frankenstein?! Sa recitim cartea si sa ne amintim ce l-a manat pe acesta sa creeze un monstru. Dorinta de bine, de mai bine, de apreciere. In fata cui doresc acesti doktori sa se vadeasca vii?! Nu cred ca in fata oamenilor caci "oamenii" si-au spus cuvantul: 61% ignora.
"Etica responsibilitatii" a luat-o razna. Nu cred ca Max Weber ar fi acceptat ca "Verantwortungsethik - etica responsabilitatii" sa justifice o asa mizerie.Cei ce se vor responsabili au avut momentul in care puteau face aceasta. In 18 ani a existat "Piata Universitatii", "Punctul 8 de la Timisoara", "Marea sustinere internationala in a face justitie", etc.
Nu cred ca toti 61% sunt adeptii unei "Gesinnungsethik - etici a atitudinii" dar cred ca multi traiesc conform unei etici a responsabilitatii reale. Ceea ce in politica (care politica) nu mai exista.
De ce un intelectual cade repede la "dame usoare"?! Sarmanul este singur, neinteles si, comunitar, neprimit la masa. Si pentru asta devine un educator ce tine prelegeri maselor, pe care le crede ignorante, si asteapta ca acestea sa-l viseze ca pe un "guguloi de aur" menit sa fie modelul perfect pentru copilasii lor.
Insa 61% l-au aruncat la gheena si pe TRU si pe Patapievici si pe Liiceanu si pe... Oare trebuie sa le spunem noi ca au devenit niste "baieti de cartier"!? Ca nu au forta CULTURALA?!Ca nu au fost in stare sa iasa din curtea blocului? Ca scrierile lor sunt bune dar nu sunt reale - marxist vorbind, dar asa vor ei sa muncesca, social?!
Si atunci noi ce facem?!
Sa facem ce stim mai bine. CE STIM MAI BINE! Sa tragem de fiare si sa fim atenti sa nu scapam momentul in care vor veni sa ne calce sub talpa.

Anarhism in spatiul virtual - eseu Idei in Dialog

Capitole

Scepticism sau anarhism?
Anarhismul si evolutia creatoare
Sa fii si liber, si bun!
Axiomele anarhismului
Anarhismul economic
Agresiunea virtuala
Patru instrumente de reglementare
Omagiu tardiv pentru Catalonia

"...Anarhismul este, macar teoretic, posibil, cu conditia respectarii a doua principii universale. Primul ar fi „sa nu initiezi agresiunea fata de nimeni“ – reactia violenta, in cazul agresiunii initiate asupra ta fiind, evident, permisa, cu conditia sa fie proportionala –, iar al doilea, „sa acorzi asistenta oricarui om aflat in situatie critica, daca acest lucru este cu putinta si daca imprejurarile o cer“. A incerca sa le respecti pe amandoua te conduce adeseori la contradictii dificil de nerezolvat..."

Banc

Femeia pana in 18 ani este protejata de lege. Dupa 60 este protejata de natura.

Educatie marxista in scolile din Romania

www.conferintelecivice.ro

Trebuie rasfoit pe aici.
Eu de mult am avut intuitia ca Jet-Li il face pe Bruce Lee. Dar doar pe ecran. Ca daca ar fi fata in fata nu stiu ce s-ar alege de Jet.

recomandare film - Blindness

Blindness
Nuvela - Jose Saramago
Regizor - Fernando Meirelles ( Cidade de Deus)
Un film ce pune PROBLEMA.

Indemn la Craciun, si nu numai pentru Craciun

Arhiepiscopul de Guatemala, Cardinalul Rodolfo Quezada Toruno, i-a chemat pe credincioşi să nu reducă Crăciunul la "un schimb de daruri" şi să ţină cont de faptul că "Cristos trebuie să fie singurul punct central al celebrărilor de Crăciun". În îndemnul său pastoral pentru Advent şi Crăciun prelatul spune: "nu se poate să reducem Crăciunul la un moment al cumpărăturilor extraordinare, la schimbul de daruri, la o sărbătoare pentru copii sau la o simplă scuză pentru celebrări profane".

Creştinii trebuie "să vadă timpul Adventului ca o călătorie spirituală spre Crăciun şi să nu se lase înghiţiţi de atmosfera consumeristă a acestor vremuri". Cardinalul a mai spus că ieslele de Crăciun trebuie să devină "mici altare domestice, locuri de rugăciune şi reflecţie". I-a încurajat pe guatemalezi să fie austeri în celebrarea Crăciunului, "imitându-l pe Cristos, care s-a născut, a trăit şi a murit în sărăcie". "Un bun creştin nu trebuie niciodată să cadă în moda societăţii consumeriste". "A considera lucrurile materiale superflue ca fiind necesare şi a le achiziţiona cu orice preţ este o nouă formă de sclavie", a adăugat prelatul. "Fie ca noi toţi să găsim în această sărbătoare un alt motiv de consecvenţă cu credinţa noastră, în viaţa personală, familială şi socială."
Sursa

Tariceanu

I-am scris pe blog lui Tariceanu cateva idei.
Si nu mi-a pus comentariu. O fi fost prea prost. Se facea de rusine.
Nu credeam eu ca face ce ii spun, dar sa ignore!
Adio!

Asta i-am scris eu lui Tariceanu

stima.
In acesti 4 ani aveti de rezolvat o mare problema.
Trebuie sa-i faceti pe oameni sa voteze. 61% dintre romani nu voteaza. In termeni absoluti PSD are 12%, PDL are 12% iar PNL are 7%. PSD si PDL au fost votati de TOTI cei care i-ar vota daca votul ar fi obligatoriu. Adica asta e electoratul lor. ATATI oameni din aceasta tara ii voteaza. VOI, PNL aveti sansa celor 61% din electorat. Dupa parerea mea daca, si TREBUIE, ii veti convinge sa vina la vot veti avea cam 40% in termeni absoluti. Aceasta este marea provocare ce va sta in fata. Convingerea electoratului de a se duce la vot. CUM?!
Aici e problema.
Trebuie creat un departament construit din oameni EXTRAORDINARI, care nu prea gandesc in termenii politicii de pana acum. Caci cei implicati in politica romaneasca de pana acum au avut de luptat cu alte provocari nu cu genul acesta - de a intra efectiv in cadrul intim al resortului responsabilitatii civice-politice.
Trebuie sa fie specialisti in comunicare, psihologie, teologie ( da, nu va mirati caci toata politica este copilul teologiei), etc. Nu neaparat stiinte de masa ci stiinte personaliste.
Trebuie sa va atrageti de partea dumneavoastra, prin prezentarea de proiecte REALE, cadrele didactice din invatamantul superior, intelectuali neimplicati economic cu "statul".
Trebuie sa organizati cat mai multe seminarii (conferinte mai putin caci trebuie sa vorbeasca omul convins sau omul pe cale de convingere) cat mai multe "agape" in care confruntarea intelectuala sa dea roade in imaginarul cetateanului.
Trebuie sa scoateti un ziar in care marile probleme ale tarii sa fie dezbatute nu doar de gandirea liberala ci in confruntare cu gandirea asa zisa socialista.
Trebuie ca toate legile votate de aceast monstru sa fie dezbatute (pro si contra) in acest ziar. Oamenilor trebuie sa li se atraga atentia cand apar legi care-i lovesc miseleste. Cetatenii nu stiu ce se voteaza si cum ii afecteaza legile votate. Trebuie ONESTITATE.
Trebuie sa demonstrati ca ei NU POT FI OAMENI reali ci doar carpe cu care istoria isi sterge din cand in cand bocancii.
Asta cred eu ca este sansa unei reusite in fata comunistilor.
Trebuie gandit IN STI MARE nu in stil "romanesc".
Nicolae Steinhardt a enuntat odata o caracteristica a romanului care cred ca este ABSOLUTA si trebuie sa va ganditi la asta. Citez:
" Pe roman nu poti sa-l duci cu muia (vorba)" Adica desi el spune ca tine, cand vrei sa-l pacalesti, el STIE ca vrei sa i-o faci si nu te crede. Te lasa in plata Domnului. Nu te baga in seama, te ignora si isi vede de treaba. Dovada acestei realitati: 61% dintre romani nu voteaza.
Aducet-i la vot! Aveti 4 ani. Altfel vom fi condusi mereu de 12%+12%=24% de comunisti. Dar astia sunt toti, DOAR 24%.

In ce an suntem? Care este anno mundi?

Numaratoarea anilor porneste de la originea calendarului iudaic care este ziua de 1 Tishri AM (anno mundi), considerata de catre traditia iudaica ziua crearii de catre Dumnezeu a primului om, Adam, si corespunzatoare zilei de 7 octombrie 3761 i.e.a.

Azi vineri 12 decembrie 2008 este 15 Kislev 5769 de la Facerea lui Adam nu de la facerea lumii.
Facerea lumii este Facerea lui Adam.

asta nu mai e politica

Ne-am intors in 1991. PDSR/ FSN a castigat in cele din urma. Criza, necriza nu mai conteaza. Comunistii se tin tare, tare. Si fraierii, papagalii intelectuali au votat. Ce o spune acum T. Paleologu, Sever Voinescu, Patapievici, Liiceanu si multi, multi altii. . . La noi si desteptii sunt prosti.
Pai eu, daca am hotarat din 2000 sa nu mai votez, cred ca sunt foarte lucid. Toti te manau la vot sa te duci si sa girezi prin votul tau aceasta clica de criminali comunisti. Caci legitimitatea lor arata cam asa: date statistice
In 1990 in Pitesti Proclamatia de la Timisoara a fost semnata de 600 de oameni. Si noi, cam 7 liceeni, am semnat-o si la PNT si la PNL. Intr-un oras de 200 000 de locuitori atatia oameni au semnat. Si eu stiu unde a ajuns lista aceea.
Legea lustratiei a fost plimbata si acum ne conduc EI, EI, EI, EI... Multa tampenie in capetele invatate.... Foarte vinovati sunt... Un cap "invatat", acum, este dovada sigura ca acel ce-l poarta nu trebuie ascultat.
"Ei cu Ei, Noi(adica tot Ei) cu voi(adica nu mai scapam de Ei asa usor)

Ceva politica

Total alegatori: 18 464 274
Prezenti la urne: 7 238 871 - 39,2%
PSD a fost votat de 33% din 39% adica de 2 388 827 adica de 12,93% din populatia cu drept de vot
PD-L a fost votat de 33% din 39% adica de 2 388 827 adica de 12,93% din populatia cu drept de vot
PNL a fost votat de 18% din 39% adica de 1 302 996 adica de 7,05% din populatia cu drept de vot
Acum, fratilor, vi se pare normal ca un partid votat de doar 12% dintre oameni sa conduca o tara? In ce sistem traim? Suntem condusi doar de partide. Oamenii nu cred o iota din programele politice.
Suntem condusi de ilegitimi. Suntem condusi de hiene. Vorbesc la TV si in ziare ca si cum au tot dreptul. Ca si cum doar ei stiu cum sa ne conduca. Aceasta tara este condusa de paraziti ce s-au urcat in capul nostru. Hoti, criminali, mincinosi, banditi la drumul mare. Si noi ne uitam la ei si ii giram acceptandu-i la putere.
De ce n-am votat? Pai nu e clar?!

O statistica intuitiva:
2 000 000 pensionari voteaza
Raman 5 000 000 de oameni
Membri de partid in Romania sunt, cred eu, cam 1 000 000.
Cu toate familiile lor care beneficiaza de statutul membrului de partid eu numar cam 3 000 000 de oameni direct interesati de alegeri.
Raman cam 2 000 000 de oameni,; cred eu ca, majoritatea sunt tineri care voteaza caci sunt la inceput de drum si vor si ei sa creada ca pot sa faca ceva.
Deci cei care voteaza dezinteresat de facilitatile sistemului mitarnic, nepotic, partidic sunt cei 2 000 000.

Sfântul Ioan Crizostom Cateheza Papei Benedict al XVI-lea

Sfântul Ioan Crizostom
Cateheza Papei Benedict al XVI-lea
miercuri, 19 septembrie 2007

Dragi fraţi şi surori,

În acest an sărbătorim al şaisprezecelea centenar de la moartea sfântului Ioan Crizostom (407-2007). Ioan de Antiohia, numit Crizostom, adică "Gură de aur" datorită elocvenţei sale, despre care se poate spune că este încă viu datorită scrierilor sale. Un copist anonim consemna că aceste scrieri "străbat întregul glob pământesc asemeni unor fulgere spintecătoare". Scrierile sale ne permit şi nouă, asemeni credincioşilor din timpul său, care au fost privaţi în mod repetat de prezenţa lui datorită exilurilor sale, să trăim prin cărţile sale, în ciuda absenţei lui. Este tocmai ceea ce el însuşi propunea din exil într-o scrisoare de-a sa (cfr A Olimpiade, Lettera 8,45).

Născut în jurul anului 349 la Antiohia Siriei (astăzi Antalya, în sudul Turciei), şi-a înfăptuit slujirea preoţească pentru aproximativ unsprezece ani, până în 397, când, numit Episcop de Constantinopol, şi-a exercitat, în capitala Imperiului, slujirea episcopală înaintea a doua exiluri, urmate la scurtă vreme unul de celălalt, între 403 şi 407. Astăzi ne limităm să vorbim doar despre anii antiohieni ai sfântului Ioan Crizostom.

Orfan de tată la o vârstă fragedă, a trăit cu mama, Antusa, care i-a transmis o rafinată sensibilitate umană şi o credinţă creştină profundă. După ce a terminat studiile primare şi pe cele superioare, încoronate de cursuri de filozofie şi retorică, a avut ca şi maestru pe Liban, un păgân, cel mai celebru retor al vremii. La şcoala sa, Ioan a devenit cel mai mare orator al antichităţii greci târzii. Botezat în anul 368 şi instruit la viaţa ecleziastică de către episcopul Meleţiu, a fost instituit lector de acesta în anul 371. Acest moment a marcat intrarea oficială a sfântului Ioan Crizostom în cursus-ul ecleziastic. A frecventat, din 367 până în 372, Asceteriul, un fel de seminar din Antiohia, împreună cu un grup de tineri, dintre care unii au devenit Episcopi, sub călăuzirea renumitului exeget Diodor din Tars, care l-a îndrumat pe Ioan în exegeza istorico-literară, specifică tradiţiei antiohiene.

S-a retras apoi pentru o perioadă de patru ani printre eremiţii aflaţi pe apropiatul munte Silpio. A continuat acea izolare timp de încă doi ani, trăiţi în singurătate într-o grotă sub călăuzirea unui "bătrân". În acea perioadă s-a dedicat total meditării "legilor lui Cristos", Evangheliilor şi mai ales Scrisorilor lui Paul. Îmbolnăvindu-se, a ajuns în imposibilitatea de a se vindeca singur, şi a trebuit din această cauză să se reîntoarcă în comunitatea creştină din Antiohia (cfr Palladio, Vita 5). Domnul - explică biograful - a intervenit prin acea infirmitate în momentul potrivit pentru a-i îngădui lui Ioan să-şi urmeze adevărata vocaţie. De fapt va scrie el însuşi că, pus să aleagă între frământările conducerii Bisericii şi liniştea vieţii monastice, ar fi preferat de mii de ori mai mult slujirea pastorală (cfr Despre preoţie, 6,7): tocmai la aceasta se simţea chemat Ioan Crizostom. Aici se realizează cotitura definitivă a istoriei sale vocaţionale: păstor de suflete pe deplin! Intimitatea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, cultivată în timpul anilor de sihăstrie, a maturizat în el urgenţa irezistibilă de a predica Evanghelia, de a da altora ceea ce el primise în anii de meditaţie. Idealul misionar l-a lansat, cu suflet înflăcărat, în grija pastorală.

Între 378 şi 379 se reîntoarce în oraş. Hirotonit diacon în 381 şi preot în 386, devine renumit predicator în bisericile oraşului său. Ţine omilii împotriva arianilor, urmate de cele comemorative ale martirilor antiohieni şi de cele dedicate altor festivităţi liturgice principale: este vorba de o mare învăţătură a credinţei în Cristos, expusă totodată şi în lumina Sfinţilor săi. Anul 387 a fost "anul eroic" al lui Ioan, cel al aşa-numitei "revolte a statuilor". Poporul a dărâmat statuile imperiale în semn de protest faţă de creşterea taxelor. După cum se vede unele lucruri de-a lungul istoriei nu se schimbă! În acele zile ale Postului Mare, încărcate de nelinişte datorită iminentelor pedepse ordonate de împărat, el a ţinut 22 de vibrante Omilii despre statui, încheiate cu penitenţă şi convertire. A urmat perioada liniştitei slujiri pastorale (387-397).

Ioan Crizostom se situează între Sfinţii Părinţi cei mai rodnici: de la el ne-au rămas 17 tratate, mai mult de 700 de omilii autentice, comentarii la scrierile lui Matei şi Paul (Scrisorile către Romani, Corinteni, Efeseni şi Evrei) şi 241 de scrisori. Nu a fost un teolog speculativ. Ne-a transmis, însă, doctrina tradiţională şi sigură a Bisericii într-o perioadă marcată de controverse teologice provocate mai ales de arianism, adică de negarea divinităţii lui Cristos. Este aşadar un martor demn de luat în seamă al dezvoltării dogmatice înfăptuită de Biserică în secolele al IV-lea şi al V-lea. Teologia sa este una de tip pastoral, în care este constantă preocuparea pentru coerenţa dintre gândul exprimat prin cuvânt şi concretizat în viaţă. Acesta este, în mod particular, firul comun al splendidelor cateheze, prin care îi pregătea pe catecumeni să primească Botezul. Cu puţin timp înainte de moarte a scris că valoarea omului stă în "cunoaşterea precisă a adevăratei învăţături şi în corectitudinea vieţii" (Scrisoare din exil). Cele două aspecte, cunoaşterea adevărului şi corectitudinea vieţii, merg împreună: cunoaşterea trebuie să se concretizeze în viaţă. Orice intervenţie a sa căuta să dezvolte în credincioşi exercitarea inteligenţei, a adevăratei raţiuni, pentru a înţelege şi a pune în practică exigenţele morale şi spirituale ale credinţei.

Ioan Crizostom caută să sprijine prin scrierile sale dezvoltarea integrală a persoanei, în dimensiunea fizică, intelectuală şi religioasă. Diferitele faze ale creşterii sunt comparate cu tot atâtea mări ale unui imens ocean: "Prima dintre aceste mări este copilăria" (Omilia 81,5 asupra Evangheliei după Matei). Într-adevăr "tocmai în această primă perioadă se manifestă înclinaţiile spre viciu şi virtute". De aceea legea lui Dumnezeu trebuie să fie încă de la început întipărită în suflet "ca pe o placă de ceară" (Omelia 3,1 asupra Evangheliei după Ioan): de fapt aceasta este vârsta cea mai importantă. Trebuie să ţinem mereu minte că este de o importanţă fundamentală ca în această primă fază a vieţii să fie întipărite în om marile orientări care dau perspectiva corectă existenţei. De aceea Ioan Crizostom recomandă: "Încă de la cea mai fragedă vârstă înarmaţi-i pe copii cu arme spirituale şi învăţaţi-i să-şi însemne fruntea cu mâna" (Omelia 12,7 asupra Primei Scrisori a sfântului Apostol Paul către Corinteni). Vin apoi adolescenţa şi tinereţea: "Copilăriei îi urmează marea adolescenţei, pe care vânturile suflă cu putere..., pentru că în noi creşte... concupiscenţa" (Omilia 81,5 asupra Evangheliei după Matei). Urmează în sfârşit logodna şi căsătoria: "Tinereţii îi urmează vârsta persoanei mature, în care se adaugă datoriile de familie: este timpul de căutare a soţiei" (ibid.). Vorbind despre căsătorie el aminteşte care îi sunt scopurile, îmbogăţindu-le - făcând apel la virtutea cumpătării - cu o deasă ţesătură de raporturi interpersonale. Soţii bine pregătiţi blochează astfel calea divorţului: totul se desfăşoară cu bucurie şi fiii pot fi educaţi la virtute. Iar când se naşte primul copil, acesta este "ca şi o punte; cei trei devin un singur trup, întrucât copilul uneşte cele două părţi" (Omilia 12,5 asupra Scrisorii sfântului Apostol Paul către Closeni) şi cei trei constituie "o familie, o mică Biserică" (Omilia 20,6 asupra Scrisorii sfântului Apostol Paul către Efeseni).

Ioan Crizostom îşi ţinea predicile de obicei în cadrul liturgiei, "locul" în care comunitatea se zideşte prin Cuvânt şi Euharistie. Aici adunarea reunită exprimă unica Biserică (Omilia 8,7 asupra Scrisorii sfântului Apostol Paul către Romani), acelaşi Cuvânt este adresat în orice loc tuturor (Omilia 24,2 asupra Primei Scrisori a sfântului Apostol Paul către Corinteni), şi împărtăşirea euharistică devine semn eficace al unităţii (Omilia 32,7 asupra Evangheliei după Matei). Proiectul său pastoral era inserat în viaţa Bisericii, în care credincioşii laici prin Botez îşi asumă slujirea preoţească, regală şi profetică. Creştinului laic el îi spune: "Şi pe tine Botezul te face rege, preot şi profet" (Omilia 3,5 asupra celei de-A doua Scrisori a sfântului Apostol Paul către Corinteni). De aici reiese datoria fundamentală faţă de misiune, pentru că fiecare într-o oarecare măsură este responsabil de mântuirea celorlalţi: "Acesta este principiul vieţii noastre sociale... să nu ne pese doar de noi!" (Omilia 9,2 asupra cărţii Genezei). Totul se realizează între două realităţi: marea Biserică şi "mica Biserică", familia, aflate într-un raport reciproc.

După cum puteţi observa, dragi fraţi şi surori, această lecţie pe care ne-o oferă Ioan Crizostom privind prezenţa autentic creştină a credincioşilor laici în familie şi în societate, rămâne şi astăzi mai mult decât actuală. Să-l rugăm pe Domnul să ne facă docili faţă de învăţăturile acestui mare Maestru al credinţei.

© Copyright 2007 - Libreria Editrice Vaticana

Unde se justifica uciderea lui Hristos de catre evrei

Deuteronomul
Capitolul 13

1.	"De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune,
2.	Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora,
3.	Să nu asculţi cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
4.	Domnului Dumnezeului vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi.
5.	Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.
6.	De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut,
7.	Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului,
8.	Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi;
9.	Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul.
10.	Să-i ucizi cu pietre până la moarte, că au încercat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
11.	Tot Israelul va auzi aceasta şi se va teme şi nu se vor mai apuca pe viitor să mai facă în mijlocul tău asemenea rău.
12.	De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să locuieşti,
13.	Că s-au ivit în ea oameni necredincioşi dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-aţi ştiut,
14.	Caută, cercetează şi întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău,
15.	Să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea şi tot ce este în ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul sabiei.
16.	Iar prăzile ei să le aduni toate în mijlocul pieţii ei şi să arzi cu foc cetatea şi toată prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tău; să fie ea pe vecie dărâmată şi niciodată să nu se mai zidească.
17.	Nimic din cele blestemate să nu se lipească de mâna ta, ca să-Şi potolească Domnul iuţimea mâniei Sale şi să-ţi dea milă şi îndurare, şi să te înmulţească, cum ţi-a grăit şi ţie şi cum S-a jurat părinţilor tăi,
18.	De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe care ţi le dau acum şi făcând cele bune şi plăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău". Am auzit pe aici pe acolo spunandu-se ca Hristos a fost omorat conform Legii celei Vechi. Adica Dumnezeu a dat o lege care sa permita omorarea, in sens juridic, a Sa. Eu nu cred asta. Eu cred ca sensul de folosinta al legii vechi este singurul sens inteles si acceptat de poporul evreu. Nu au inteles cu inima ci doar cu mintea si cu datul consecutivitatii. Sa fim atenti nu doar la ce se spune despre proorocul mincinos, identificat de ei in Persoana lui Iisus Hristos, dar si la ce se arata ca trebuie facut cu cetatile, citeste tarile, ce au pe acest prooroc mincinos drept calauzitor. Cum au inteles ei problematica revelatiei asa au inteles si urmeaza si detaliile. Doar ca Iisus Hristos nu propovaduia un dumnezeu diferit ci pe Tatal nostru, si al lor. Ei, refuzand sa spuna Tatal nostru adica sa fie in Biserica, au ramas in datele naturale ale exilului. Au refuzat sa intre in tara fagaduita lui Avraam, in Imparatia lui Dumnezeu. Au refuzat intrarea la Ospatul Tatalui, au refuzat Hrana Vietii - Sfanta Euharistie. Eu cred ca ei, sinagoga, au stiut ca Hristos este Mesia, Fiul Domnului dar l-au rastignit caci nu mai aveau nevoie de Dumnezeu. In esenta, mesia cel asteptat de ei nu este o persoana ci chiar poporul evreu. Ei sunt mesia, il au pe mesia, se au pe ei, nu mai au nevoie de Dumnezeu. Pacatul lui Faust a fost pacatul de a nu cere ajutorul Domnului de a se crede pe sine inceputul si sfarsitul. Poporul ales pentru ce? Pentru ce a fost ales?! Eu cred ca a fost ales pentru ca sfintii sai sa pregateasca calea nasterii Maicii Domnului. Dupa Nasterea Fiului lui Dumnezeu, dupa ce omul se boteaza in numele Sfintei Treimi nu mai exista grec, elin, roman, evreu, german. Ci Hristos este toate in toti. Dupa plinirea vremii nu mai exista popor ales si neales ci doar Biserica. Cei ce se considera ceva in afara lui Iisus Hristos este inca in exil, este inca in pasajul dintre alungarea din Eden si intrarea in pamantul fagaduintei, Biserica. Neamul?! Neamul, ca proiectie inainte, este slabiciunea comunitatii neinchegate euharistic in Biserici. Neamul, ca destin implinit, este reusita unui fel de viata. La Judecata din Urma singure vor veni neamurile ca neamuri, caci altfel nu stie omul cum sa nu se simta singur. Nu vor fi chemate ca neamuri ci ca Biserici. Atat.

Iosif Krachkovsky. Smedova Creek on the Estate of D. V. Grigorovich “Dubolevo”. 1876

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Vasili Meshkov. Spring Has Arrived! 1901

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Disidentul anticomunist Vasile Paraschiv a returnat presedintelui Traian Basescu decoratia primita luni, de Ziua Nationala

Disidentul anticomunist Vasile Paraschiv a returnat presedintelui Traian Basescu decoratia primita luni, de Ziua Nationala, spunand ca se simte obligat sa refuze primirea ei de la "un comunist ca toti ceilalti, care ne-au condus tara de la Revolutie si pana azi".

Ereziile si noi, ortodocsii - un articol de BACONSKY

Petit lexique des érésies chrétiennes (Paris, Albin Michel, 2005)
Cred ca e o carte buna.

Con-damnări

Ivan Makarov. A Portrait of I. S. Kaminsky. 1860s

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Amin

E.l Meleh Neeman (Dumnezeu este Rege intr-adevar), cuvinte care prin contractie formeaza AMEN (intr-adevar).

Vasili Baksheyev. The Down-at-Luck at Dinner. 1901

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Vasili Baksheyev. The Prose of Life. 1893

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Muzeul Taranului Roman sta in gatul comunistilor

Petitie impotriva schimbarilor din MTR.

Ce mai interzice azi Biserica?

Ce mai interzice azi Biserica?
un eseu de Petre Guran

bomba atomica

The Atomic Bombing Of Nagasaki - The best video clips are right here

Film

The end of the affair (1999) - imdb

Graham Greene

Film

Priest (1994) - imdb

Binecuvantare dumnezeiasca (la evrei)

Binecuvantare dumnezeiasca:
bakol, mikol, kol,
in tot, din tot si cu totul.

Daca asa bine-cuvanteaza Domnul oare ce ne mai trebuie? De ce avem senzatia ca ne lipseste ceva?

Baruch Spinoza si radacinile teologiei politice moderne

Baruch Spinoza si radacinile teologiei politice moderne (I)

Baruch Spinoza si radacinile teologiei politice moderne (II)

Baruch Spinoza: radacinile teologiei politice (III)

film

Kidulthood 2006

Ilya Glazunov. The Desecration of the Church at Easter. 1999

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Ilya Glazunov. The Market of Our Democracy. 1999

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Ilya Glazunov. Russia! Wake Up!! 1994

clipped from 01varvara.files.wordpress.com

Ilya Glazunov. My Life. 1994

clipped from 01varvara.files.wordpress.com