tot despre demonizari - Calugareni - soarele negru al lui Satan

am terminat cele doua carti despre Tanacu scrise de Tatiana Niculescu Bran: Spovedanie la Tanacu si Cartea Judecatorilor. impresionante. cutremurator eveniment. ce cred eu despre aceste intamplari? sunt vitalitatile comunismului, unghiile si parul mortului ce creste inca. mai este un eveniment neorocit despre care se vorbeste incet si anume asasinatele lui Romca Cozmici, asasinul din Amzei.
pestilentiala istorie traim.
pun aici un articol din Formula As despre demonizati:

Calugareni -. soarele negru al lui Satan. - Cetatea blestematilor -. Pe luminoasele plaiuri bucovinene, in apropierea Sucevei, se afla unul din locurile cele mai intunecate de pe pamant: o colonie de oameni demonizati, torturati de chinuri psihice si trupesti, care-si pun nadejdea de vindecare in Dumne...

Calugareni -


soarele negru al lui Satan
- Cetatea blestematilor -

Pe luminoasele plaiuri bucovinene, in apropierea Sucevei, se afla unul din locurile cele mai intunecate de pe pamant: o colonie de oameni demonizati, torturati de chinuri psihice si trupesti, care-si pun nadejdea de vindecare in Dumnezeu si in forta de exorcizare a unui om cu totul deosebit - parintele Daniil Horga din Calugareni. Sunt trei repere acolo ale luptei cu diavolul: 1) biserica din Calugareni (aici aveau loc pana acum patru ani lecuirile de diavol); 2) la un kilometru distanta, schitul Maicii Domnului(pelerinii spun ca, daca inconjori acest schit in genunchi, ti se indeplinesc toate dorintele); 3) schitul Slobozia, adevarata cetate a blestematilor, unde peste 70 de oameni sarmani isi cauta vindecarea si viata in Christos.Biserica din Calugareni

Satul Calugareni are biserica in mijloc, alba, inalta, cu zidurile si turlele foarte curate, varuite ca ieri. Oamenii ii spun bisericii acesteia manastire, fiindca in spatele ei au fost construite cateva case scunde, fiecare cat o odaita, in care traiesc pelerini veniti de o noapte sau de o viata. In anii trecuti, aici aveau loc slujbe ciudate, cu oamenii intinsi pe pamant si preotul "calcandu-i", adica pur si simplu trecand cu picioarele peste marea de spinari, alungand astfel duhurile rele. Pentru ca urletele lor ii ingrozeau pe sateni, demonizatii au fost mutati in pustietate, la inca 4 kilometri, pe soseaua Suceava - Dorohoi, izolandu-se intr-un fel de colonie numai a lor. Biserica din Calugareni ofera astazi doar loc pentru dormit celor care vin pentru prima oara sau celor mai putin bolnavi.Schitul Maicii Domnului. 99 de imprejmuiri pentru o singura dorinta

La un kilometru departare de biserica mare din Calugareni, se afla schitul Maicii Domnului, foarte mic, nu cred ca are mai mult de 4/2 m. Satul parca il ocoleste, oferindu-i un fel de sihastrie de cealalta parte a soselei. Deschis zi si noapte, pe zidurile sale interioare atarna icoane grele, patate de sarutari. Altarul e despartit printr-o panza rosie. Inauntru se zareste Sfanta Carte, peste care au fost aruncate zeci de bancnote, nefurate de nimeni.
Preotul Horga da canon satenilor sa inconjoare bisericuta aceasta mai intai de 33 de ori, numarand varsta Mantuitorului, apoi de 66 de ori, anii Fecioarei Maria, in total 99 de imprejmuiri. Sfanta Treime, de trei ori cate 33 - leac sfant pentru toate blestemele posibile pe pamant: descantece facute cu apa de la morti, cu gura de lup, creier de broasca, ou de pui zugrumat, cartita, cu ceafa de sobolan mort, piele de sarpe, cu liliac, cuib de iepure, streang de om spanzurat, cu sarea vitelor, cu mana de om mort si cate altele.
Cativa oameni calca incet pe bordura de ciment, cu ochii inchisi si barbiile in piept, pumnii stransi. Se invart, iarasi si iarasi, de fiecare data cand ajung la intrare ingenuncheaza in fata icoanei Sfintei Fecioare, iau cate o pietricica in palma, isi spun dorinta si chinul acesta ametitor se repeta. Unii trebuie sa inconjoare schitul numai si numai in genunchi. "Sa-i vezi pe sarmanii crestini cum isi zdrelesc picioarele, cum saruta zidurile, numai sa scape de atatarile satanicesti", ne spune Cornelia Ursaciuc, o femeie de peste drum, pe pamantul careia a fost inaltat schitul. Femeia aceasta, cu fata pamantie, crapata de vremi, a vazut si a auzit multe, "prea multe pentru cat poate duce un om. Bisericuta asta pe care o vedeti, toata a zidit-o o maica cu mainile ei. Am mai chemat-o in casa, sa-i mai dau cate ceva de mancare. O fost trei prietene, fetecu inima curata si fierbinte. S-au hotarat impreuna sa mearga la manastire sa se calugareasca, dar parintele o spus ca numai ea are chemare si ravna dumnezeiasca, iar celelalte doua sa se intoarca in lume si sa zamisleasca prunci. Tare s-au maniat cele doua. Dupa un an, au chemat-o pe maicuta si i-o dat o cafea cu farmece, si ea, biata, nu mai putea sa scape de blestem. Si diavolu" i-o spus ca trebuie sa cladeasca schitul asta singura, ca sa vina aici si alti oameni blestemati. S-o fi vazut cum cara piatra prichinduta. Muncea si plangea".
Si tocmai in acea clipa, o masina albastra franeaza in fata schitului si dinauntru coboara primul copil demonizat pe care l-am vazut vreodata - o fetita cam la 12 ani. Blonda, avand abia conturate primele rotunjimi femeiesti, cu fata inrosita si ochii ingusti ca doua taieturi. Parintii o tin strans de bratele dolofane, stau aplecati asupra ei, fata se zvarcoleste, se scutura ingrozitor. De doua zile, totul moare in trupul ei, ca un fel de putreziciune ciudata, si nu se mai poate opri din plans. Plangea asa de cateva zile, plangea pana la moarte. "Mama, fa-l sa se opreasca, mama, nu mai pot!", tipa printre sughituri, cu intreg trupul intepenit. In anumite momente, copila se transforma atat de puternic, incat ii erau alterate expresia faciala si gesturile, ba chiar si vocea i se ingrosa, devenind serioasa: "Mama, sunt eu, Claudia, nu ma recunosti? Sunt eu, copila ta, ia-ma acasa, mama, nu sunt bolnava...". Mama cade in iarba cu fiica sa, iar tatal ocoleste schitul in genunchi, plangand intruna, cu lumanarea aprinsa in mana.Schitul Slobozia. Cea mai mare colonie de demonizati

Schitul Slobozia, comuna Zvoristea, la patru kilometri de Calugareni. Cea mai mare comunitate din tara de oameni posedati, cu totul izolata de lume: o fortareata patrata in mijlocul campurilor, cu gardurile acoperite de rufe murdare de toate culorile si, mai ales, un miros oribil, care razbate, inexplicabil, la aproape o suta de metri departare. Un schit fara obste calugareasca. Posedatii stau singuri acolo. Preotul satului, Daniil Horga, locuieste langa biserica mare din Calugareni si vine aici doar la slujbe.
Pe administratorul asezarii, Mihai Pascu, barbat solid, imbracat doar in maiou, il intalnim la intrare, langa doua troite inalte, scheletice, neterminate. Omul asta s-a mutat de la Harlau cu toata familia, doar ca sa fie aproape de vindecatorul lui spiritual. Nu e singurul. La cateva case, niste banateni sositi tocmai din Timisoara au vandut totul, fiindca nu mai puteau trai fara parintele Horga. Tot aici, un turc s-a convertit la crestinism, pentru ca sotia sa, romanca, sa scape de viermele neadormit al diavolului. Aveam apoi sa aflu de la preotul Horga ca si niste francezi venisera la el, manati de cine stie ce mreje vrajitoresti. Patru din familia lor au murit intr-o singura luna. Si, in sfarsit, diavolul a intrat si in ultimul, iar saracul francez a venit la Calugareni. Si-a intemeiat o gospodarie aici, in Bucovina, si n-a mai plecat niciodata.
Mihai Pascu e cel mai vechi. Imi spune ca demonul i s-a varat in pantece ca o molima acum cinci ani si ca nici un medic, chiar si rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie de la Iasi, Carol Stanciu, n-a putut sa afle ce are. Diavolul isi batea joc: cand ii faceau ecografii la stomac, iesea in regula si boala se muta la ficat, care il durea ingrozitor, dar medicii spuneau ca-i de la rinichi, si, ca un facut, iarasi analizele ieseau bine. In final, o doctorita i-a spus: "Nu mai sta la noi, incearca prin babe, prin preot". "Asa sunt toti cei de aici, ii doare ceva, si doar cand intra in biserica isi dau seama ca nu-i ceva trupesc. Eu chiar in ziua in care am trecut de poarta manastirii si am vazut crucea parintelui am inceput sa vars pe gura cateva kilograme de sange negru, cum ai taia o vita. Stiam ca elimin ceva care mocnea in mine, ceva rau, simteam un fel de usurare, da" ma ridicam pe varfuri si ma simteam mai usor, ba chiar, in anumite momente, credeam ca as putea sa zbor. Era clar, incepeam sa ma vindec, insa nu pe deplin." Spune ca a fost blestemat printr-o scrisoare. In clipa in care a atins ravasul, un nor rece si o duhoare a inceput sa i se strecoare pe gura, pe nas...
In interiorul bisericii sunt inca schele, pictura nu e nici pe departe terminata, pe ziduri se vad doar capete de sfinti, slujba se tine deocamdata in trapeza. Prin curtea interioara ratacesc cativa oameni. Imi par normali. Doar ca fiecare are in mana cate o troaca mica, in care scuipa la anumite momente. In dormitoare, acelasi miros de grajd. Paturile au fost lipite, ca sa poata fi ingramaditi cat mai multi pelerini. Indraznim sa deschidem prima usa.Cautandu-l pe Dumnezeu

Miros pestilential. O femeie ingenuncheata pe pat incepe sa ne latre, hamaind exact ca un caine si razand batjocoritor: "Iesiti afara, prostilor, prostilor!". Din alta camera, un barbat imbracat intr-o salopeta de schi este tarat in lanturi spre iesire. Barbatul grohaie intocmai ca un porc. "Ei singuri isi dau mainile la legat, simt ca incepe nebunia. Cateodata, se leaga singuri cu lanturile, si e bine asa, ca, daca n-ar fi legati, ar putea fugi", ne spune Benone Sion, un barbat tuciuriu din Bacau. Benone beneficiaza de o intuitie aparte: cateodata, el vede cu precizie ce se intampla acasa, in familia sa. "Vin rudele aici, la Calugareni, si-mi spun: <>". Apoi imi arata o copila de 9 ani din Falticeni, blonda, care poseda chiar capacitati telekinetice. Are cararea intr-o parte, un chip prelung, ca al unui inger, privind exagerat de indiferenta, senina poate, ororile din jur. A fost adusa aici de tatal sau. Motivul: intr-o zi, in toate odaile din casa, in care intra fata, cuiele tablourilor se smuceau din pereti, sareau icoanele, nu se putea aseza pe nimic, fiindca patul, cuvertura fugeau de sub ea. In general, dupa ce oamenii intra in biserica si-i apuca chinurile diavolului, nu-si amintesc nimic. Spre deosebire de acestia, fetita pastrase in minte totul, cu precizia unei intelepciuni premature.
Se insereaza si parca toata multimea aceea incepe sa se agite, din dormitoare se aud zbierete prevestitoare de rau. Fara sa se vorbeasca intre ei, fara sa ii anunte nimeni, demonizatii se indreapta surescitati spre bucataria transformata in biserica, se descalta si isi gasesc cate un loc pe podea. Fusese cu mult depasita ora inceperii slujbei si totusi, neanuntati, oamenii simteau venirea preotului. Si parintele e constient de asta. "De pilda, eu vin de la Dorna, si aici oamenii spun: <>... Nu ei, diavolul dinauntru stie cand sosesc."
Pana atunci vorbaret, Benone Sion sloboade un sunet inspaimantator, ochii i se inrosesc si duce mana la gura. "Ce-i? Simti ca vine parintele?", iar Benone incuviinteaza din cap, razand. Pe soseaua pustie, la orizont, apare un automobil.Cand moliftele se lupta cu dracii

Parintele Daniil Horga se afla sub ascultare si are binecuvantarea mitropolitului. Oamenii spun ca nu mai are nimic de pierdut. La cei 84 de ani ai sai, desi e preot de mir, insurat, traieste in pustnicie absoluta.
Satenii il cred calugar, chiar infatisarea lui te indreptateste sa spui asta. Un preot batran, cenusiu de sus pana jos, cu barba sura, lunga, neingrijita, parul lung, impletit la spate in suvite subtiri. Probabil ca niciodata nu l-a preocupat infatisarea sa fizica. Mereu incruntat, are ochii de un albastru spalacit si maini de plugar. Devine limpede ca peste viata acestui om au trecut mari necazuri. Cand vorbeste, inclina usor capul spre dreapta, ca si cum ne-ar cere pentru fiecare vorba spusa o neinchipuit de mare clementa. Dar in clipa in care vorbeste, cuvantul sau capata forta, capata spirit.
Privit cu suspiciune si ironizat nu doar de oameni, ci si de multe fete bisericesti, parintele Horga e constrans la singuratate. Mai mult, unii spun ca va fi singur chiar si in moarte, la fel ca si cei ale caror vraji si descantece a incercat toata viata sa le dezlege. Citeste Moliftele Sfantului Vasile cel Mare fara teama, ca un vrednic ostean al Domnului. Moliftele astea cer un mare curaj. Preoti si mireni, cu totii se tem doar sa deschida Cartea acolo. Lectura in sine poate atrage toate rautatile asupra preotului, toate blestemele dezlegate inseamna a te lupta cu dracii.
"Vreau sa spun de la inceput ca nu sunt un ales. Eu... ce sunt eu? Eu doar ma rog, nu vindec, singur Dumnezeu vindeca. Toti preotii, prin taina hirotonirii, au aceasta putere a mea, de a dezlega pacate. Dar cei mai multi nu-si asuma greutatea asta, fiindca toate blestemele vin imediat peste cei din familia lor. Copiii unui preot exorcist vor fi neimpliniti in dragoste, urati de toata lumea, nici unul dintre ei nu va ajunge vreodata fericit." Parintele povesteste despre un nepot de-al sau, Nicolae Horga, tot preot, cum a citit moliftele intr-o noapte, chiar in fata casei parohiale, pentru o sarmana batrana venita in graba la duhovnic. Si atunci dracii s-au repezit in cele doua fetite ale sale, care dormeau in casa. "In noaptea aceea, a venit la mine, rapus de jale, sa-i salvez fetele. Stia ca numai eu indrazneam sa citesc rugciunea care trebuie. Sunt slujbe tari astea, nu-i de joaca! Sarcina pe care mi-am asumat-o e foarte grea, si toata viata mea e un chin din care am capatat putere. Familia mea n-a fost afectata, fiindca intotdeauna eu am trait singur. Cand venea nevasta mea sa ma vada, ziceam: <>, o alungam, si ea, saraca, plangea ca nu poate sa stea langa mine. Am fost mai intai uns preot departe, in Banat, pe langa Ineu, apoi de 22 de ani am ramas in Calugareni si nevasta mea vine aicea doar o data la doua-trei luni, sa ma spele. Acolo, in Banat, chiar dupa ce am fost hirotonit, am facut Sfantu" Maslu unei femei si am simtit ca o mare putere ce iesea din mine si intra in femeie, iesea toata forta preotiei, ramasesem fara vlaga, cum e o baterie care se descarca doar dupa cateva zile. Cand m-am umplut iarasi de har, mi-am dat seama cat de mare si de nepretuita e slava asta a unui duhovnic."
Pentru preotul Horga nu exista cale de mijloc. Alegerea sa este definitiva si viata aproape nu-i mai apartine. "Eram in Banat. Un om avea judecata cu un <> de la pamant si mi-a platit o psaltire ca sa-l ajut sa castige judecata. Omu" a castigat, dar diavolul care era de paza in hotar - c-asa-s impartiti dracii, pe haturi - diavolu" asta al hatului a intrat in mine. Doi ani m-a chinuit. Cineva care nu stie ce-i asta nici cu gandul nu poate ajunge la nenorocirile satanicesti: imi ravasea maruntaiele, nu ma lasa sa dorm un minut, ma dezvelea iarna, mergeam singur pe sate. Noaptea ma trezeam ca-nnoptez la oameni straini si ii rugam: <>, da" el venea dupa mine in odaie straina. Cand inchideam ochii, vedeam un om imbracat in suman si caciula, nu puteam scapa de vedenia asta si parca toata carnea se rupea pe mine... Ei, dupa toate aceste munci, mi-am zis ca nu-i alta cale decat sa lupt cu ei, ca asta-i crucea mea, macar alti oameni sa nu sufere ca mine.""In numele lui Christos, iesi, satana!"

Povestea continua: "Oamenii astia de aici sunt canonul vietii mele. Dumnezeu mi-i trimite si ma ajuta sa-i mantuiesc. Si biserica din Calugareni, si schitul asta le-am facut din banii mei. Cei care vin la mine au cazarea si masa gratuit. E jertfa mare sa iei asupra ta blestemele a 70 de oameni. Si rugaciunile sunt tari, n-am liniste, cateodata imi vine sa dau foc la casa, ma fac nervos si as putea spune ca nu sunt fericit. Posedatii vad dracii pe barba mea, spun ca am barba plina de furnici; cateodata ma adorm in timpul slujbei. O sa vedeti".
Intrarea parintelui in biserica declanseaza nebunia. Preotul se asaza pe un jilt, plebea se repede sub patrafirul sau, oamenii se ingramadesc unii intr-altii, cei mai departati doar ii ating pe cei dinainte, ii incurajeaza sau ii mangaie incurajator pe spinare pe cei foarte suferinzi. O cohorta concentrica de demonizati, avand in mijloc preotul, care citeste moliftele din Cartea asezata deasupra capetelor lor, cele mai puternice rugaciuni posibile, cu voce inceata si egala, producand chiar un ritm ciudat, care-ti imbolnaveste creierii, fara sa-ti dai seama. La anumite intervale, inalta crucea de lemn deasupra tuturor: "In numele lui Christos, iesi, satana! Iesi! Te blestem pe tine, duh necurat!". Atunci, oamenii incep sa se agite. O femeie, despre care se zice c-ar fi intrat in ea un "diavol sarpe", isi ridica incet palmele deasupra capului, iar falcile incep sa-i tremure spasmodic, scoate limba in fata preotului si prinde a-l ocari ingrozitor: "Ai sa mori, preotelule! Vierme! Adormi! Adormi!". Sasaie, scuipa, suiera. Cezar, un alt blestemat, are picioarele strambe, pur si simplu fiindca in trupul sau se adaposteste fiara, cu coarnele in jos. In timpul moliftei, scurma cu dintii presul din bucatarie, ca un cerb, si e convins ca atunci cand va iesi dracul din el, membrele i se vor indrepta deindata. Intinsa pe podea, cu jumatate de corp bagata sub gramada de oameni, o copila paralizata porneste sa tipe prelung, egal, tinandu-se cu manutele de tample. Si iarasi glasul nazal al preotului biruie tot: "Iesiti!". Benone Sion incepe sa horcaie, cu spume la gura, isi rupe camasa, in ochi parca i se-aprind flacari si barbatul plange: "Nu mai pot, iertare! Legiune, plecam, plecam!". De piatra sa fii, si cei 70 de bolnavi exilati aici, departe de soarele lumii, iti ridica plansul in piept. Deznadejde si mila. Ochii larg deschisi, nadejdea in forta curativa a credintei in Christos ii infrateste in suferinta si fiecare spunea ca, daca n-ar fi nimerit aici, ar fi fost mort demult, s-ar fi stins ca lumanarile, in doar cateva zile. "Da, simteam ca mi se topeste energia ora cu ora, ca-mi pierd vlaga, da, muream, asta-i. Doamne, dac-ati sti voi ce-i asta!", ma strafulgera cu privirea un student din Iasi. Langa el, vad chiar o maica, purtand camilafca si voal, latrand la un tanar cu privirea incrucisata, dar totodata si razand, un ras care face sa-ti inghete sangele in vine. Apoi se duce si se culca, colac, in praful din curte.
***

Dupa o saptamana in care a venit aici zi de zi, Claudia, fetita adusa de cei doi parinti cu masina, s-a vindecat. Preotul Horga, ceva mai linistit, imi arata sutele de scrisori de multumire pe care le-a primit dintoata tara si o carte in care au fost insemnati toti tamaduitii care au trecut pe sub crucea lui. Din filele acelea ingalbenite, inteleg ca la el vin doar aceia pentru care medicii nu au mai putut face nimic. Sunt bolnavi de ulcer, de cancer, cu metastaze, chiar si o doctorita care fusese adusa in coma, toate facultatile fizice si psihice fiindu-i afectate. Diavolul din ea spunea ca nu pleaca pana ce n-o vede murind. Vindecari pe care preotul nici siesi nu si le poate explica. Tot discutand, o intrebare cumplita incepe din ce in ce mai tare sa-mi nelinisteasca mintea: si daca diavolul, la fel cum Mantuitorul l-a gonit in turma de porci, iese din oamenii acestia si intra in mine?
Raspunsul parintelui Horga cade prompt, ca un trasnet: "Mai intai voi spune ca in omul fara mari ispite sau macar cu sufletul impacat, el nu va intra niciodata". Apoi, brusc, ma intreaba: "Dar dumneavoastra, acum unde mergeti?". "Acasa". "Ei, demonul tot acasa merge. Are <> sa se intoarca de unde a plecat. Exista in lume o enorma retea sataniceasca si nici un demon nu umbla de capul lui. Daca iese duhul cel rau dintr-un om, el se va intoarce negresit - caci este angajat - inapoi la stapanul care l-a trimis." "Si asta cum se explica?", intreb, in final. Ostenit, batranul preot bolboroseste ca pentru sine, indepartandu-se ingandurat: "Nu se explica. Asa e firea".Bogdan Lupescu