Am citit si rascitit sumedenie de comentarii despre acest film. Toate parerile sunt conforme mintii fiecaruia. Amuzante, pline de speranta, grotesti s.a. Trier e un personaj prea complex pentru a-si fi dat seama ce face. Pentru ca eu cred ca a realizat o capodopera nihilista mai mult ca perfecta. Nu e un moralist, nicidecum un antropo-sociolog. Face ce este fara sa dea termene de judecata. Ideea e ca a inteles, nu discursiv-deductiv, ce inseamna FEMEIA. Acest film este despre FEMEIE si nimeni, nici macar femeile, nu mai pricep asta. Ar trebui o noapte intreaga, plina de pahare, pentru a explica de ce cred eu ca este un film despre femeie (dar nu mai beau). Pe scurt: natura, tehnologie, corp, suflet, melancolie, spaima, maternitate, sexualitate stagnanta, sexualitae dorita, mire, mireasa, nunta, tata, mama, pod, cal... e un discurs tarkovski-an, bineinteles. Fara credinta in Treime.
Cele doua femei sunt intervale, copilul si pestera sunt vointa de putere. NATURA, Justine, si PROIECTUL NATURII ASUMATE TEHNOLOGIZATE, Claire, raman fara barbat, fara cap, fara mantuitor.
Oricum e o nuca in perete unde peretii sunt capetele noastre seci ce nu mai pricep nimic din ceea ce se intampla.Spunea Dostoievski ca nu e suficient ca un lucru sa fie frumos ci trebuie si un receptor care sa-l perceapa. De aceea a facut Dumnezeu lumina si ochiul, frumusetea si mintea/inima. E trist sa vezi cum un astfel de film e catalogat drept SF, apocaliptic/ catastrofic (oamenii nici nu mai stiu ca apocalipsa inseamna revelatie).
A doua parte ramane un Razboiul Stelelor daca nu se intelege prima parte: nunta, (auto)distrugerea femeii/naturii.
Spune mirele la un moment dat cand pleaca: asta a fost tot? dupa ce declarase ca nu credea ca va avea o mireasa asa de frumoasa. Dar ce-ti imaginai? spune mireasa. Recunoaste mirele ca nu s-a ocupat mai indeaproape de ea, ca a neglijat-o.
In fine, o opera nihilista, un/ o Verwindung heidegger-ian (insanatosire), dupa inexplicabila boala declansata de rationalismul-fecundant.
Cele doua femei sunt intervale, copilul si pestera sunt vointa de putere. NATURA, Justine, si PROIECTUL NATURII ASUMATE TEHNOLOGIZATE, Claire, raman fara barbat, fara cap, fara mantuitor.
Oricum e o nuca in perete unde peretii sunt capetele noastre seci ce nu mai pricep nimic din ceea ce se intampla.Spunea Dostoievski ca nu e suficient ca un lucru sa fie frumos ci trebuie si un receptor care sa-l perceapa. De aceea a facut Dumnezeu lumina si ochiul, frumusetea si mintea/inima. E trist sa vezi cum un astfel de film e catalogat drept SF, apocaliptic/ catastrofic (oamenii nici nu mai stiu ca apocalipsa inseamna revelatie).
A doua parte ramane un Razboiul Stelelor daca nu se intelege prima parte: nunta, (auto)distrugerea femeii/naturii.
Spune mirele la un moment dat cand pleaca: asta a fost tot? dupa ce declarase ca nu credea ca va avea o mireasa asa de frumoasa. Dar ce-ti imaginai? spune mireasa. Recunoaste mirele ca nu s-a ocupat mai indeaproape de ea, ca a neglijat-o.
In fine, o opera nihilista, un/ o Verwindung heidegger-ian (insanatosire), dupa inexplicabila boala declansata de rationalismul-fecundant.
1 comment:
:)
foarte interesanta observatia ta!
acum fac legatura de ce ma bulversase faza de la inceput, cand cei doi, mirele si soferul, o lasa pe ea sa scoata masina aia imposibila, nimerita ca nuca in perete pe drumul ala ingust si intortocheat. cred ca numai imaginea aia e o intreaga poezie despre mariaj. :)
poate ca asta si vroia, sa adauge si filmul asta la trilogiei inchinate Femeii (Dancer in The Dark, Dogville, Breaking the Waves).
are, asa cum spui, un fel neobisnuit si complex de a trata Femeia. durerea pe care ti-o provoaca filmele lui, potenteaza admiratia pana la urma, pentru femeie.
Razvan
Post a Comment