Trecut-au anii
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!
1 comment:
poet matur...
in ziua de azi, adult are orice alte conotatii...totusi, daca ar exista site-uri de poezie, la filtrul "adult", ar iesi cu siguranta Eminescu.
ma gandesc ca sa imbatranesti pe vremea cand nu puteai "fura" nimic din trecut (gen fotografii, inregistrari audio, etc) era mult mai poetic si mai tragic. acum ne contemplam tineretea trecuta pe un suport mult mai concret. chipul tanar din fotografie poate fi cinic, in unele cazuri.
oricum, drama e aceeasi pentru partea pe care o traiesti in istorie.
frumoase versuri...
Post a Comment