Blog Archive

cauta in blog

December 29, 2009

Bineinteles ca da! Frumuseţea Evului Mediu creştin, orientat spre Dumnezeu, sursă de creştere şi de inspiraţie pentru lumea de azi

Benedict al XVI-lea a subliniat frumuseţea Evului Mediu creştin, orientat spre Dumnezeu, sursă de creştere şi de inspiraţie pentru lumea de azi

Benedict al XVI-lea ţine miercuri în Aula Paul al VI-lea din Vatican ultima din cele 44 audienţe generale din 2009. După primele dedicate Sfântului Paul, care au încheiat ciclul de 20 de cateheze asupra Apostolului Neamurilor, Pontiful a dezvoltat, în aceste luni, prezentarea unor mari Scriitori ai Bisericii din Răsărit şi din Apus din perioada Evului Mediu. O serie de meditaţii care au pus accentul înainte de toate pe extraordinara şi felurita bogăţie a aceste perioade istorice, dincolo de stereotipele facile care ar vrea să aplice acestei epoci eticheta de „secole întunecate”.

Catedrale şi universităţile, teologia şi filozofia: Evul Mediu este bogat în lumini care luminează istoria şi cultura Europei. În 2009, Benedict al XVI-lea a întreprins o călătorie fascinantă în istoria medievală, prin catehezele sale. Papa a amintit reînnoirea spirituală promovată de monahii benedictini, în special cei din Ordinul de la Cluny în Franţa.

A subliniat contribuţia preţioasă pe care experienţa mănăstirilor a adus-o pentru formarea identităţii europene, rechemând primatul lui Dumnezeu şi favorizând promovarea valorilor umane şi ale păcii. Şi Pontiful invită la a nu risipi această comoară:
• Dragi fraţi şi surori, să ne rugăm pentru ca toţi cei care au la inimă un autentic umanism şi viitorul Europei să ştie să redescopere, să aprecieze şi să apere bogatul patrimoniu cultural şi religios al acestor secole (Audienţa generală din 11 noiembrie 2009).

Secole în care se ridică figuri extraordinare precum Bernard din Clairvaux , între marii Doctori ai Bisericii. Sfântul Bernard, a explicat Papa avertizează împotriva tentativelor de „a rezolva chestiunile fundamentale cu privire la Dumnezeu, la om şi lume doar cu forţele raţiunii”. O problemă actuală, sublinia Papa:
Credinţa este înainte de toate o întâlnire personală, intimă cu Isus, înseamnă a trăi apropierea lui, prietenia şi iubirea lui, şi numai astfel se învaţă a-l cunoaşte din ce în ce mai mult, a-l iubi şi urma tot mai mult. Fie ca aceasta să se poată realiza cu fiecare dintre noi! (Audienţa generală din 21 octombrie 2009).

Un al mare gânditor medieval, căruia Papa i-a dedicat o cateheză este Sfântul Anselm din Aosta. Monahul benedictin, cunoscut cu apelativul de „Doctor Magnific” pune mereu gândirea sa în serviciul „contemplării lui Dumnezeu”. El învaţă că activitatea teologului se desfăşoară în trei stadii:
Credinţa, dar gratuit al lui Dumnezeu de primit cu smerenie; experienţa, care consistă în a întrupa Cuvântul lui Dumnezeu în propria existenţă zilnică; şi apoi adevărata cunoaştere, care nu este niciodată rod al unor raţionamente reci, ci ale unei intuiţii contemplative (Audienţa generală din 23 septembrie 2009).

Teologiei scolastice, întemeiate de Sfântul Anselm, Benedict al XVI-lea i-a dedicat o meditaţie pentru a arăta cât de mult şi omul de astăzi are nevoie de un dialog respectuos între credinţă şi raţiune, de unitate şi armonie între ele. A amintit că teologia scolastică este legată de naşterea primelor universităţi, altă mare „invenţie” a Evului Mediu. Teologia scolastică, a mai spus Papa:
• …ne aminteşte că între credinţă şi raţiune există o prietenie firească, bazată şi înscrisă în însăşi ordinea creaţiei (…) Credinţa este deschisă spre efortul de înţelegere din partea raţiunii; raţiunea, la rândul său, recunoaşte că credinţa nu mortifică, din contra o mână spre noi orizonturi mai vaste şi mai înalte (Audienţa generală din 28 octombrie 2009).

Dar Evul Mediu este şi epoca în care vestirea Evangheliei ajunge în ţinuturile cele mai îndepărtate ale lumii cunoscute pe atunci. Protagonişti ai acestei atrăgătoare misiuni sunt Ciril şi Metodiu, apostoli ai Răsăritului creştin european, evanghelizatori ai popoarelor slave. Ei sunt, a amintit papa Benedict pionierii aculturaţiei Evangheliei:
De fapt, Ciril şi Metodiu constituie un exemplu clasic pentru ceea ce astăzi se indică prin termenul aculturaţie”: fiecare popor trebuie să facă să pătrundă în propria cultură mesajul revelat şi să exprime adevărul purtător de mântuire prin limbajul care îi este propriu.
Aceasta presupune o muncă de „traducere” foarte angajantă, deoarece cere identificarea unor termeni adecvaţi care să propună din nou, fără a o trăda, bogăţia Cuvântului revelat (Audienţa generală din 17 iunie 2009).

Şi în continuare, tot în Evul Mediu se afirmă „calea frumuseţii” care, a observat Pontiful, este poate itinerarul „cel mai atrăgător şi fascinant pentru a ajunge la a-l întâlni şi iubi pe Dumnezeu”. O frumuseţe, a subliniat, care, prin catedrale, a educat la credinţă întregi generaţii creştine:
Catedralele gotice arătau o sinteză de credinţă şi de artă exprimată armonios prin limbajul universal şi fermecător al frumuseţii, care şi astăzi continuă să suscite stupoare (…) Avântul spre înalt voia să invite la rugăciune şi era el însuşi rugăciune. Catedrala gotică voia să traducă astfel, în liniile sale arhitectonice, năzuinţa sufletelor spre Dumnezeu (Audienţa generală din 18 noiembrie 2009).

RadioVaticana
Post a Comment