„Văd că după Botez mulți trăiesc în mai mare nepăsare decât cei încă nebotezați și nu vădesc nici măcar un semn de viață creștinească. Iată de ce nici în piață, nici în biserică nu se poate face deosebire grabnică între credincioși și necredincioși... Credinciosul trebuie să se vadă nu numai după dar, ci şi după viața înnoită. Credinciosul trebuie să fie luminător și sare a lumii. Iar dacă nu luminezi nici ție, dacă nu sărezi propria putreziciune, după ce să te mai cunoaștem că ești credincios? După faptul că te-ai scăldat în apele sfințite? Dar asta ți se va face temei de pedepsire, căci mărimea cinstirii se face întru adaos de certare pentru cei ce nu vor să trăiască în chip vrednic de aceasta. Nu prin cele primite de la Dumnezeu trebuie credinciosul să strălucească, ci prin cele pe care le aduce de la sine, şi prin toate să se vădească: prin umblet, prin privire, prin înfățișare, prin glas. Nu vreau să spun că trebuie să luăm ochii lumii, ci că trebuie să ne aducem la rânduială pe noi înșine spre folosul celor care ne văd.
Or, acum, dacă încerc să recunosc în tine creştinul, din toate părţile te arăți tocmai pe dos de cum ar trebui: că dacă vreau să te recunosc după loc, te văd petrecându-ți ziua la alergările de cai și la spectacole și în nelegiuiri, în adunările cele rele din piață și în tovărășia oamenilor stricați; dacă vreau să te recunosc după înfățișare, te văd mereu râzând cu o înfățișare dezmățată, ca o curvă rânjită, ca o femeie pierdută; dacă vreau să te recunosc după haine, te văd îmbrăcat ca un comediant; dacă vreau să te recunosc după însoțitori, târăşti după tine paraziți și lingăi; dacă vreau să te recunosc după vorbe, nu aud de la tine nimic sănătos, nimic de trebuință, nimic folositor pentru viața noastră; dacă vreau să te recunosc după hrană, aceasta mai mare osândă îți aduce.
Spune-mi, deci, după ce voi putea să te recunosc drept credincios, când toate cele spuse mai înainte arată cu totul altceva? Dar ce zic eu «credincios»?! Nu-mi pot da seama limpede nici măcar că eşti om: fiindcă atunci când dai din copite ca un măgar, împungi ca un taur, nechezi la femei ca un armăsar, te îmbuibi ca un urs, îți îngrași trupul ca un catâr, eşti ranchiunos ca o cămilă și răpitor ca un lup, te mânii ca un şarpe, înțepi ca un scorpion, ești prefăcut ca o vulpe, păstrezi veninul răutății ca o năpârcă, te războiești împotriva fraților ca dracul cel rău, cum voi putea să te număr împreună cu oamenii fără să văd în tine semnele firii omenești? Căci iată, căutând să aflu deosebire între catehumen și botezat, sunt în primejdie să nu mai aflu deosebire nici între om și fiară. Dar ce zic "fiară"?! Fiara are una dintre aceste scăderi, în timp ce tu suferi de toate, întrecând-o cu dobitocia. Şi nici nu ştiu de ce te-am numit drac - căci dracul nici nu e rob tiraniei pântecelui, nici nu iubește avuția. Aşadar, dacă ai mai multe scăderi și decât fiarele, și decåt dracii, cum să te numim om, ia spune-mi? Şi dacă nu-ți putem spune om, cum să te numim credincios? Şi - lucru mai rău - având o asemenea așezare rea, nu ne gândim la sluțenia sufletului nostru, nici nu pricepem cât de urât este…"
Hrisostomul
No comments:
Post a Comment