Papa către episcopii brazilieni: Biserica nu este în competiţie cu alte experienţe religioase, singura îndatorire este vestirea Evangheliei

Faceţi ca fiecare botezat să redescopere responsabilitatea de vestitor al Evangheliei, mai degrabă decât să vă limitaţi la studierea unor noi metode pentru a face „atrăgător” mesajul lui Cristos. Este ideea de bază cu care Benedict al XVI-lea şi-a luat rămas bun luni dimineaţă de la grupul de episcopi brazilieni din Regiunile Norte 1 şi Noroeste, primiţi în Vatican cu ocazia vizitei lor periodice ad Limina Apostolorum.

O privire acută asupra problematicilor mai actuale ale evanghelizării, de altfel intensificată în inima Amazoniei, unde responsabilitatea pentru răspândirea cuvântului lui Cristos priveşte o arie de 2 milioane de Km2. În orice caz, a observat Benedict al XVI-lea, chiar dacă „oamenii pot fi mântuiţi prin alte căi, graţie milostivirii lui Dumnezeu”, nu este posibil de imaginat că ne putem mântui „dacă din neglijenţă, frică, ruşine sau pentru a urma idei false” împiedic vestirea Evangheliei:
• “Por vezes deparamos com esta objeção...” Uneori întâlnim această obiecţie: a impune un adevăr, chiar dacă este adevărul Evangheliei, a impune o cale, chiar dacă este o cale de mântuire, nu poate fi decât o violenţă împotriva libertăţii religioase. Îmi place să transcriu răspunsul pertinent şi instructiv, pe care l-a dat papa Paul al VI-lea: ’Ar fi desigur o greşeală a impune ceva conştiinţei fraţilor noştri. Dar a propune acestei conştiinţe adevărul evanghelic şi mântuirea în Iisus Cristos cu deplină claritate şi respectând în mod absolut liberele opţiuni (…) departe de a fi un atentat împotriva libertăţii religioase, este un omagiu adus acestei libertăţi’.

De altfel, mai observa papa Montini în Exortaţia apostolică „Evangelii nuntiandi” din 1975, „pentru ce doar minciuna şi eroarea, degradarea şi pornografia ar avea dreptul de a fi propuse şi adeseori, din păcate, impuse de propaganda distructivă a mijloacelor de comunicaţie, de toleranţa legilor, de timiditatea celor buni şi temeritatea celor răi? Acest mod respectuos de a propune pe Cristos şi Împărăţia sa, mai mult decât un drept, este o îndatorire a evanghelizatorului”:
• “Conseqüentemente, o chamado à missão...” În consecinţă, chemarea la misiune nu este adresată exclusiv unui grup selectat de membri ai Bisericii, ci un imperativ adresat tuturor celor botezaţi, un element esenţial al vocaţiei lor.

Amintind că „unul din angajamentele fundamentale” ale Conferinţei de la Aparecida din 2007, a fost acela de „a retrezi conştiinţa creştinilor, ucenici şi misionari”, Benedict al XVI-lea a propus ca model de activitate apostolică stilul care a caracterizat activitatea pastorală a Fericitului José de Anchieta, care - a amintit - „nu fără grave pericole” a răspândit Cuvântul lui Dumnezeu între indigeni şi portughezi şi de aceea „la moartea sa a primit apelativul de Apostol al Braziliei”:
• “Esta não pode ser limitada...” Totuşi, provocările contextului actual ar putea duce la o viziune reductivă despre ideea de misiune. Aceasta nu poate fi limitată la o simplă căutare de noi tehnici şi modalităţi pentru a face Biserica mai atrăgătoare şi în măsură să câştige competiţia cu alte grupuri religioase sau ideologii relativiste. Biserica nu lucrează pentru ea însăşi: este în serviciul lui Isus Cristos, există pentru a face în aşa fel încât Vestea cea Bună să fie accesibilă tuturor persoanelor.

Toate acestea, a afirmat Pontiful, „ar trebui să ne facă să reflectăm asupra faptului că slăbirea spiritului misionar nu se datorează atât unor limite sau lipsuri în formele externe ale acţiunii misionare tradiţionale cât uitării că misiunea trebuie să se nutrească dintr-un nucleu mai profund. Acest nucleu este Euharistia”. Şi acest lucru l-a învăţat Fericitul José de Anchieta, a spus în încheiere papa Benedict, care a încredinţat mijlocirii sale obiectivele pastorale ale episcopatului Braziliei, astfel ca, este urarea sa, „numele lui Cristos să fie mereu prezent în inima şi pe buzele fiecărui brazilian”.
radiovaticana