“Acum cand epoca traficului de idei a trecut de mult si cand satul arde, frumoasele idei ale “teologiei” academice din afara zidurilor academice nu numai ca sunt inactuale, ci si pot fi si o bataie de joc exagerata. Poate este delectant sa asculti despre participare si indumnezeire, stand intr-un confortabil fotoliu frumos colorat in salonul tau frumos aranjat si inconjurat de familia ta strans-unita si de prieteni, insa ce pot face aceste frumoase discutii despre cele spirituale si cele ceresti tanarului torturat de golul pe care i-l creeaza lipsa unei prezente umane reale in viata sa? Aceluia care a crescut intr-un gol sentimental, pentru ca parintii lui erau absenti chiar si trupeste, sau cel putin duhovniceste si sentimental, si care cauta disperat orice fel de scapare, fie ea si distrugatoare, din insuportabila durere interioara pe care i-o creeaza aceasta frustrare!
Ce pot face aceste discursuri pline de profunzime sotilor care s-au instrainat, familiilor dezbinate, batranilor abandonati, trupelor de oameni insingurati care cu toata viata lor mizera striga: nu am om! si care, asa cum este si normal, daca nu au posibilitatea sa iubeasca si sa fie iubiti de omul pe care il vad, nu pot sa-L iubeasca pe Dumnezeu, pe Care nu Il vad si sa-I simta iubirea Lui? Nu este o bataie de joc inumana sa descrii acestui om iubirea - si, desigur, intr-un mod rapitor - in loc sa i-o oferi? Nimeni nu mai are nevoie de o descriere a faptului Bisericii. Toti avem nevoie de Biserica, imperativ si disperat, traind in tragica noastra societate asociala si cu oamenii ei deconectati, amputati si singuri, si toti ii cautam pe aceia care vor incerca sa alcatuiasca Biserica. Pentru ca din nefericire exista numai oameni care cauta Biserica si aproape nimeni nu este dispus sa o alcatuiasca pentru acestia care o cauta. Nicaieri nu se vad cei dispusi sa ia parte la aventura arderii de sine care este necesara pentru a te darui, spre a alcatui Biserica. PHILOTHEOS PHAROS
5 comments:
Biserica noastra este in prezent o suma de rupturi. Credinciosii, preotimea, ierarhii, calugarii formeaza comunitati de interese si mai putin COMUNIUNEA. Este firesc sa se vorbeasca mult despre Biserica. A vorbi despre Biserica este un demers esential pentru manipularea operata de preotime. Biserica este rupta in Biserica-traire-impreuna-lucrare-Comuniune cu Hristos si Biserica-administratie bisericeasca-putere-bogatie-cariera. Daca mergem intr-o duminica, la o biserica de cartier sau la tara vom vedea chipul real al Bisericii sau mai exact chipul acelei realitati degradate in care fariseii au transformat Biserica. Cateva zeci de oameni care nu mai inteleg nimic din Liturghie, dar vin acolo manati fie de o credinta naiva vecina cu paganismul, fie de superstitii. Preoti care slujesc fara bucurie si smerenie, ca niste actori intr-o piesa ieftina de teatru. In rest, spectacolul slujbelor de Sfintele Pasti si de Craciun, slujbe pe care credinciosii le murdaresc cu lipsa lor de smerenie, afacerile si "tunurile" din administratia bisericeasca, bezna... Totusi, eu, tu si multi altii care incercam sa marturisim ceea ce vedem,impreuna cu atatia oameni insetati de Lumina, formam Biserica. Sa avem nadejde... PS - am citit articolul de pe Blogul lui Laurentiu Dumitru. Nu este exagerat, este doar neclar. Am fost insa ingrozit de comentariile "fundamentaliste" ale unor "mamici" de pe acolo. Si eu am copil, o fetita de trei anisori si uneori o palmutza la funduletz ii mai rasplateste poznele, insa in niciun caz nu e vorba de bataie. Incercam sa folosim pedepse de alta natura, nu fizice (adica pedepse de genul, astazi nu mai primesti dulciuri, nu mai mergem la joaca etc.) Astfel de pedepse sunt mult mai eficiente si sunt conforme iubirii crestine.
Cu respect.
Pedeapsa, oricare pedeapsa este a-normala. Daca s-ar fi reusit ceva prin pedeapsa s-ar fi reusit in viata lui Israel. Dar nu, nu se reuseste. Iar noi, crestini fiind, ar trebui sa lasam la o parte violenta de orice fel. Macar sa nu o argumentam si sa o luam de partea noastra. E jalnic.
Cat despre Liturghie eu ma abtin de la comentarii. Biserica e una si e sfanta, este facuta din oameni ce sunt chemati la asemanare. Iar inima omului nu e cunoascuta decat de Domnul.
Fara nadejde suntem morti. Dar fara dragoste nu suntem nimic.
Ehei, frate, de ar fi asa de simplu cum spui. Dar nu este... Eu lucrez in sistemul administratiei bisericesti. Bezna este mai adanca decat crezi. Doar cu definitii teologice despre Biserica, preluate din Sfintii Parinti, nu mai putem rezolva criza. Caci trebuie sa recunoastem, este de domeniul evidentei. Biserica Ortodoxa Romana este pe cale sa se afunde in cea mai mare criza pe care a cunoscut-o in ultima suta de ani. O criza mai grava chiar si decat criza din vremea convietuirii cu regimul comunist. Sistemul administratiei bisericesti a reusit sa spulbere si dragostea si nadejdea din multi oameni, din foarte multi. Fara a mai spune ca acest sistem se foloseste de aceste notiuni asa cum se foloseau activistii pcr de cuvinte precum "dreptate sociala", "egalitate", "bunastare" etc. Problema e foarte serioasa si daca nu ne asumam curajul unei analize urmate de actiuni concrete, nu va fi bine. Da, ai dreptate! Pedeapsa nu poate fi parte in educatia crestina. Este mai corect sa vorbim despre utilizarea recompensei sau lipsei de recompensa. Evident ca este jalnic sa aduci argumente din Sfanta Scriptura in favoarea ideii ca bataia ar fi rupta din rai. Din nefericire avem multi asa-zisi pedagogi crestini care propovaduiesc tampenia asta...
Hai sa-ti spun o poveste. Eu sunt artist plastic si am terminat si teologia. Normal m-am bagat in Marea Comisie de Pictura Bisericeasca de unde am plecat singur cand am observat, dupa ani, unde se ajunge. Unde? La distrugerea ideii de reprezentare iconografica si automat de reprezentare iconica. Adica eu cred ca felul meu de a fi a ejectat aceasta posibilitate de traire din posibilul meu viitor. Si nu-mi pare rau de ce am facut. Imi pare rau de ce este acum in aceasta latura a vietii bisericesti. Pictori care dupa atestare in 2 - 3 ani au bani de casa doua masini si cont in banca... Ma rog, bravo lor dar eu am o intrebare? Cum este posibil sa prosperi executand ceva ce nu are valoare de piata??? Adica nu este vandut. Si nu asa... ci milioane de dolari - la cei batrani. Raspunsul?! Centralismul productivitatii unei "asociatii de locatari" al unui Sindicat ce s-a trezit cu un patrimoniu imens invers proportional cu justificarea locului lor acolo. Nu pricep ce doresc ei... Sunt doar niste oameni, ca mine ca altul, slabi, usuratici si fricosi. Eu sper in trezirea lor personala, nu Sindicala, si in lucrarea Duhului.
Serios, eu sper ca sa se lumineze usurel usurel. Cu timpul sper ca vor reusi sa inteleaga mizeria in care traiesc, desi este foarte solida si formatoare... Dar vorba aia si Babilonul a cazut... De Roma ce sa mai zic...
Sanatate.
Frate, in situatia mea (cu familie, copil, sotia lucrand in acelasi sistem, la sectorul social) si la varsta mea (am 37 de ani) este foarte dificil sa plec din sistem. In plus, chiar nu vreau sa capitulez in fata mizeriei. Asa ca am ales sa raman si sa lupt. Nu vreau sa pomenesc cate presiuni trebuie sa rabd. Asta e. Eu am ales. Spui despre mafia din pictura bisericeasca. Sa-ti povestesc despre mafia din restaurarea de biserici de patrimoniu. Am un coleg angajat de aproximativ doi ani. Daca te iei dupa diplome, e beton. Teologia la Craiova, Restaurarea la Sibiu, doctorand pe restaurare la Sibiu. Taica-sau e restaurator la muzeul din Craiova si patron de firme de restaurare (are chiar doua!) Taica-sau l-a ajutat peste tot, e om cu mari relatii in medii diferite (de la preotime si zona restaurarilor de la nivel national, pana la "controversati" din Craiova; apropos, una din lucrarile de restaurare pe care le-a facut in ultima vreme a fost o casa veche, cumparata de un "controversat" al Craiovei; e si arestat, "controversatul" de cateva luni pentru "mici" greseli de genul spalare de bani, recuperare ilegala de TVA etc.) Mecanismul e simplu. Baiatul a fost bagat in sistemul administratiei bisericesti cu interventii din partea unui clan popesc si cu sustinerea unui episcop, si i s-a dat sa se ocupe, de ce anume crezi? De bisericile de lemn si probleme de restaurare. Mitropolitul Teofan l-a facut si preot, acum, pe ultima suta de metri (a facut pe foarte multi, baieti din diferite gasti!). Baiatul asta se ocupa acum de atragerea de finantari pt restaurarea bisericilor de lemn din zona. Ca o coincidenta, doctoratul chiar pe tema asta si-l sustine. Nu stiu de ce, dar am banuiala ca spre firmele lui taica-sau vor incepe sa curga la un moment dat finantari. Totul va fi curat. Mitropolia solicita finantari de la autoritatea de resort, acolo se face o licitatie, undeva se pune "o vorba buna" si castiga firma care trebuie. Totul perfect legal. Nu mai zic de finantarile obtinute direct, pe fonduri europene, unde administrarea se va face direct de mitropolie (adica si cu baiatul asta implicat!). Pot sa dau exemple si din alte domenii de activitate, dar ne-ar fi necesar un blog special pentru asta. Spune, ce sa fac? Sa plec si sa-i las sa jupoaie Biserica? Sa capitulez? NU! Stau, rabd, accept sa ma umileasca, dar lupt pana la capat. Stii cum spunem noi in Biserica: Dumnezeu este cu noi!
Post a Comment