Noi si Biserica - eseu de Caragiale

Oare de ce se vrea scos Caragiale din programele de scoala?


"Inca demult, lumea noastra romaneasca nu mai merge la biserica.

Oamenii de sus, de mijloc si de jos au uitat demult cararea ce duce la locasul icoanelor.

Boieri, ostasi, negustori, meseriasi, dascali, slujbasi mari si mici, s-au lepadat de datoriile catre legea lor crestineasca, toti sunt astazi " liberi cugetatori". Si, fireste, daca dumnealor sunt astfel, la fel trebuie sa fie femeile dumnealor, adica " libere-cugetatoare "; si, prin urmare, cum ar putea fi copiii dumnealor, decat cum sunt mamele, adica " liberi-cugetatori ".

Parintii vostri/ Prapastie de vreme nemasurata intre ei si noi. Mii si mii de ani de va fi trecut de la viata lor pana la a noastra, si tot nu li s-ar fi sters mai bine din inimile copiilor pomenirea si dragostea si evlavia si felul. Ei au crezut si s-au inchinat, si sufletele lor gaseau mangaiere si tarie in inchinaciune.

Noi nu ne mai inchinam, pentru ca nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mangaiere, inimile noastre nu mai au nevoie de tarie, fiindca sunt de piatra. Si din piatra aceasta scaparam scanteile liberei cugetari, noi romanii, fosti ortodocsi, care suntem mai destepti, mai luminati, mai mandri, mai puternici decat toate neamurile lumii.

Inchina-se Asia, batrana inteleapta, si nobila si ingenioasa ei fiica, Europa! Inchina-se Africa cu toate negrele ei semintii! Inchina-se iscusita America! Noi nu ne inchinam! Inchina-se nerozii!

Filosofia noastra se pune mai presus de nevoia inchinaciunii! Clopotele-s zgomot! Icoanele fleacuri, credinta moft! Inchiza-se bisericile! Surpa-se zidurile lor! Parintii nostri care le-au zidit erau niste barbari, niste primitivi, fara nici o cultura serioasa. Ei n-aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni.

Matura-se daramaturile bisericilor, ca sa se deschida locuri largi, piete vaste pe care, dupa cerintele progresului, sa se zideasca hoteluri marete si cluburi politice, teatre de varietati si burse de comert. Sa nu care cumva sa indrazneasca a ridica glasul cineva, in cazul cel mai bun pentru dansul ar fi un om ridicol. E destul ca Biserica e tolerata.

Un slujitor al altarului, cand statea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei napastuiri strigatoare la cer, izgonit si maltratat ca odinioara Sfantul Ignatie al Constantinopolului, mi-a spus cu adanc amar: "Nu le e frica fiule, de bataia lui Dumnezeu? " "Nu, parinte ", i-am raspuns. "Nu-i e frica nimanui de bataia cui nu este. Ai uitat ca ai de-a face cu lume care nu crede in Dumnezeu, cu o lume caruia nu i-a fost frica sa prefaca in puscarie lacasurile sfinte, inchinate credintei strabune, unde zac oseminte de mareti voievozi? "

Se va mai schimba lumea noastra romaneasca? Va mai vrea Dumnezeu sa o reintoarca la Dansul? Dumnezeu stie!

Deocamdata, copiii nostri vor merge pe calea noastra, cuminte. De ce avem scoli romanesti in care urmeaza inalte invataturi ale omenirii? Pentru ca sa ni-i lumineze si ca sa ni-i creasca. Din aceste scoli nationale ies pe fiecare an sute si mii de viitori cetateni luminati, toti liberi cugetatori, plini de dispret pentru vechea, ratacita credinta crestina, astazi demodata, ridiculizata, scuipata. Ei au invatat o religie mai omeneasca decat cea crestineasca. O religie care predica nu mila sau ingaduinta, nu blandetea si omenia, o religie aspra care predica omului: "Esti o fiara! Ghearele tale si coltii tai sunt desteptaciunea si siretenia. Fii perfid, crud, neingaduitor cu semenii tai. Nu te uita o clipa sus spre cer; aici, jos, pe pamant, uita-te cu ochii in patru, ca si cum ai avea patru labe. Aici, pe pamant se ispraveste totul pentru tine. Esti fiara, fii fiara! Fiarele n-au biserica; fiarele nu se inchina, fiarele n-au Dumnezeu."