Blog Archive

cauta in blog

January 16, 2009

O strategie pentru familii pentru a recâştiga lumea - Pr. capucin Raniero Cantalamessa

"Creştinii nu ar trebui să îşi concentreze toate energiile lor pe combaterea unui concept secular asupra căsătoriei. Mai degrabă trebuie să redescopere frumuseţea ei pentru ei înşişi şi să propună lumii acest ideal, a afirmat predicatorul Casei Pontificale. Pr. capucin Raniero Cantalamessa a spus acest lucru în ziua de miercuri, 14 ianuarie 2009, la cea de-a VI-a Întâlnire Mondială a Familiilor, inaugurată în Ciudad de Mexico de către Cardinalul Ennio Antonelli, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie. Creştinii "trebuie să redescopere idealul biblic al căsătoriei şi familiei" pentru ca să poată promova în lume acest ideal, a îndemnat predicatorul în discursul său intitulat "Relaţiile şi valorile familiale în Biblie".

Idealul creştin de căsătorie şi familie nu are nevoie doar de "apărare", a afirmat el. Lucrul cel mai important este "misiunea de a-l redescoperi şi de a-l trăi în mod deplin din partea creştinilor, în aşa fel încât să-l repropună lumii mai mult prin fapte decât prin cuvinte". Discursul a fost împărţit în trei secţiuni. În prima, predicatorul a analizat planul originar al lui Dumnezeu pentru căsătorie şi familie, şi felul în care acesta a fost trăit în istoria Poporului Ales. În a doua, a vorbit despre reînnoirea adusă de Cristos, şi cum a fost aceasta trăită de primele comunităţi creştine. În final, pr. Cantalamessa a analizat ce are de oferit Revelaţia pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă astăzi căsătoria şi familia.

Predicatorul a explicat că timp de secole, semnificaţia nupţială a căsătoriei, puternic prezentă în Biblie, a fost lăsată la o parte, în favoarea unei înţelegeri mai instituţionale. Dar în spatele actualelor propuneri "inacceptabile" ale "deconstrucţiei relativiste" a familiei tradiţionale, a susţinut el, există o "resursă pozitivă" care trebuie să fie bine primită, şi aceasta este viziunea asupra căsătoriei ca uniune şi dar între soţi. Pr. Cantalamessa a arătat că aceste idei coincid cu accepţiunea biblică, şi a subliniat faptul că Conciliul Vatican II a evidenţiat acest lucru când a recunoscut iubirea reciprocă şi dăruirea de sine dintre soţi drept un bine de bază al căsătoriei.

"Chiar şi perechile credincioase... nu reuşesc să găsească acea bogăţie de semnificaţie iniţială a unirii sexuale din cauza ideii de concupiscenţă şi de păcat strămoşesc asociată timp de secole acestui act", a continuat el, afirmând că uniunea sexuală trebuie să fie redescoperită ca o imagine a iubirii lui Dumnezeu. "Două persoane care se iubesc - şi cazul bărbatului şi al femeii în căsătorie este cel mai puternic - reproduc ceva din ceea ce are loc în Sfânta Treime... În această lumină se descoperă sensul profund al mesajului profeţilor cu privire la căsătoria umană, adică faptul că ea este simbol şi reflexie a unei alte iubiri, aceea a lui Dumnezeu faţă de poporul Său". Aceasta implică "a revela adevăratul chip şi scopul ultim al creării omului bărbat şi femeie: acela de a ieşi din propria izolare şi `egoism`, de a se deschide spre celălalt şi, prin extazul temporar al unirii trupeşti, să se ridice la dorinţa iubirii şi a bucuriei fără de sfârşit".

O altă temă abordată de pr. Cantalamessa este aceea a "demnităţii egale a femeii în căsătorie. Ea, am văzut, este în însăşi inima proiectului originar al lui Dumnezeu şi a gândirii lui Cristos, dar a fost aproape neglijată". În faţa situaţiei actuale a "unei contestări aparent globale a proiectului biblic despre sexualitate, căsătorie şi familie", preotul capucin a sugerat că "prima eroare care trebuie evitată este aceea de a petrece tot timpul pentru a combate teoriile contrare, ajungând să le dăm mai multă importanţă decât o merită". Strategia nu este aceea "de ciocnire cu lumea" ci de a dialoga cu ea, scoţând profit "chiar şi din critici". O altă eroare care trebuie evitată, a propus el, este "aceea de a puncta totul pe legile statului pentru a apăra valorile creştine. Primii creştini cu obiceiurile lor au schimbat legile statului; nu putem să ne aşteptăm astăzi să schimbăm obiceiurile cu legile statului".

Privind curentul deconstrucţiei familiei şi al revoluţiei sexelor, preotul a explicat că sunt oarecum analoage cu marxismul, şi a reamintit că în faţa acestei ideologii, reacţia Bisericii a fost aceea de a aplica "vechea metodă paulină de a examina totul şi de a reţine ceea ce este bun", dezvoltându-şi "o proprie doctrină socială". "Tocmai alegerea dialogului şi a autocriticii ne dă dreptul să denunţăm aceste proiecte ca `inumane`, adică contrare nu numai voinţei lui Dumnezeu, ci şi binelui omenirii... Singura noastră speranţă este ca bunul simţ al oamenilor, unit cu `dorinţa` după celălalt sex, cu nevoia de maternitate şi de paternitate pe care Dumnezeu a înscris-o în natura umană să reziste în faţa acestor tentative de a lua locul lui Dumnezeu, dictate mai mult de tardive sentimente de vinovăţie ale omului, decât de respectul şi iubirea genuină faţă de femeie"."

sursa

Post a Comment