o judecata inceputa

sa facem o religie

gata, totul e perimat. ne-am plictisit. ce sa mai facem... evrika! sa punem de-o religie. dar sa nu apara lexicul traditional, obscurantist. lucram cu lexicul traditional, progresist, socialist, marxist.

"Proiectul ARTA.CONSUM. FINITUDINE isi propune ca, prin intermediul organizarii unor discutii, prezentari si simpozioane interdisciplinare, sa trezeasca interesul tinerilor artisti si teoreticieni asupra spectrului larg de probleme implicate de conditia finitudinii.

In cheie heideggeriana se poate sustine ca moartea presupune atat un eveniment, singurul eveniment de neocolit pentru fiecare dintre noi, dar si o conditie a individului uman. Acceptarea conditiei de finitudine a individului este punctul de plecare pentru valorizarea si valorificarea fiecarei clipe traite. Prin cultura poate fi depasita tendinta unei epoci consumiste de a livra iluzia cotidiana a unei existente perpetue, in care omul are posibilitatea de indefinita amanare a deciziilor de viata esentiale, a alegerilor fundamentale, a confruntarii cu valorile, cu reperele culturale.
Omul cultural, omul trezit, constient de propria finitudine, realizeaza iminenta confruntarii cu posibilitatile sale autentice, cat si cu valorile autentice. Acesta devine capabil sa iasa de sub influenta produselor pseudo-culturale, a kitsch-ului facil, a sofismelor discursului politic, devine capabil sa discearna si sa solicite o anumita autenticitate si calitate a ideilor vehiculate in polis, a produselor culturale consumate. Omul care detine intuitia mortii ca inevitabila conditie umana, nu este dispus sa-si dilueze existenta. Timpul va capata valenta calitatii, a intensitatii.
... Multi artisti si oameni de cultura contemporani, printre care nume ca Michel Foucault, Gilles Deleuze, Jean Baudrillard, au atras atentia asupra modului in care societatea si mecanismul pietei libere interactioneaza cu individul si, mai ales, cu individul diferit, bolnav, nefunctional." 
Finanţare AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional


"In cheie heideggeriana", cica... ce tarani... ce provinciali veseli.
Pai asta mai e arta, nene?! Cultura?! V-ati tampit de tot?!
m-am suparat.
 

un film - God on Trial

un film monumental. pentru a afla cum a luat nastere gnosticismul si de aici socialismul, progresismul, comunitarismul, idealul social militant. o mana de evrei in lagar, asteptand exterminarea, se intreaba de ce li se intampla ce li se intampla. si asa ajung sa-i intenteze proces lui Dumnezeu. in toata regula. cu complet de judecata, cu acuzator cu aparator cu martori. este un film devastator prin claritatea cu care arata neputinta omului in fata timpului, a raului dar si a binelui. si mai ales arata cum cade omul, din plictiseala, in social-ism. unde ajunge omul cand il apuca credinta ca nu e bine ce se intampla, cand din prea mult zel uita de Pronie si da cu Domnul de pamant. filmul arata limita dar se aplica cotidian. noi nu mai nastem gnosticismul, el ne naste pe noi.
beneficiaza de participarea unor mari actori

God on Trial (2008)

 

 

 

religia pentru atei - un filosof - Alain de Botton

diferenta dintre un necredincios si un evreu necredincios? 

evreul, si necredinta o transforma in religie.

Alain de Botton

O meditaţie despre cum putem beneficia de înţelepciunea, frumuseţea şi puterea consolatoare a religiei, fără a fi credincioşi, Religia pentru atei le propune agnosticilor şi ateilor ca, în loc să ridiculizeze religiile lumii, să "fure" de la acestea. Alain de Botton ne dezvăluie cum putem găsi în religie acele idei bune despre cum să ne trăim viaţa şi să ne organizăm societăţile, punându-ne la dispoziţie exemple preţioase despre cum să construim un spirit al comunităţii, cum să facem relaţiile să dureze, cum să trecem peste sentimentele de invidie sau inadecvare, cum să călătorim inspiraţi sau să ne reconectăm la natură.
De Botton mărturiseşte că a crescut într-o familie de atei convinşi, ca fiu a doi evrei netradiţionalişti care vedeau în credinţa religioasă cam acelaşi lucru cu ataşamentul faţă de Moş Crăciun. Într-un eseu de 300 de pagini bogat ilustrat cu fotografii şi exemple din istoria religiilor, eseistul explorează religia în căutarea unor idei care să le îmbunătăţească viaţa celor incapabili să creadă în miracole, spirite sau poveşti despre ruguri aprinse.

Lucrurile devin cu adevărat interesante de-abia atunci când încetăm să credem că religiile ne-au fost transmise din ceruri sau că sunt complet aberante. Atunci putem admite că am inventat religiile ca să slujească celor două nevoi primare care ne animă şi astăzi şi pe care societatea laică nu a reuşit niciodată să le satisfacă în mod onorabil: prima, nevoia de a trăi laolaltă în comunităţi în armonie, […]; şi a doua, nevoia de a face faţă unor grade înspăimântătoare de durere…
Alain de Botton

Cu un tată bancher, o bunică supranumită Mata Hari a Israelului, un strămoş talmudist şi o soră colecţionar de artă, nu e de mirare că Alain de Botton a ales să acopere atâtea domenii în cărţile sale, scriind la fel de captivant despre dragoste, literatură, călătorii, arhitectură sau religie. Romancier, eseist şi jurnalist, Alain de Botton s-a născut în Zürich în 1969. A studiat istorie şi filosofie în Marea Britanie, iar în prezent locuieşte în Londra. Cărţile sale, descrise ca o “filosofie a vieţii de zi cu zi” au devenit bestselleruri în 30 de ţări. Este producător şi realizator al mai multor programe de televiziune, iar în 2008 a fost unul dintre membrii fondatori ai unei instituţii de învăţământ în centrul Londrei, care promovează o nouă viziune asupra educaţiei – The School of Life. A fost ales membru al Royal Society of Literature şi al Royal Institute of British Architects.

“Sfinţirea” icoanelor: o practică în contradicţie cu Tradiţia Bisericii

“Sfinţirea” icoanelor: o practică în contradicţie cu Tradiţia Bisericii - partea a I-a


“Sfinţirea” icoanelor: o practică în contradicţie cu Tradiţia Bisericii - partea a II-a

imparatia

Unii zic că împărăţia Cerurilor este petrecerea în ceruri a celor vrednici, iar alţii, aşezarea deopotrivă cu îngerii a celor ce se mântuiesc, iar alţii, însuşi chipul frumuseţii dumnezeieşti, al celor ce poartă icoana Celui ceresc. însă, pe cât mi se pare mie, toate aceste trei păreri se conglăsuiesc cu adevărul, că tuturor după măsura ce este întru ei, adică, după felul şi mărimea dreptăţii celei dintru dânşii, se dă darul ce va să fie.

Everghetinos

o lume

niste oameni au facut asta: bucurestiul-meu-drag

reviste in pdf, multe fotografii, nostalgici tineri, fatzaiala. m-a prins.

retard international romanesc

Tabăra internațională de la Baia Mare 2013


 suntem artisti (avem scoala, uite diploma) si facem arta. cine s-o faca daca nu noi, artistii!

retard romanesc

Strateg era si Ceausescu, parca... ce vremuri!... sa nu le lasam sa piara.



STRATÉG, strategi, s. m. 1. Comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 2. Comandant de oști, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink
stratég s. m., pl. stratégi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
STRATÉG ~gi m. 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operațiile militare. /strategus,

ngr. stratigós, fr. stratège
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink STRATÉG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare în vechea Atenă. 2. Comandant de oști cunoscător al strategiei. [Cf. fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armată, ago – a conduce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
STRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistrați supremi ai Atenei, aleși pe un an. 2. comandant de oști cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competență un oarecare număr de operații, care se descurcă cu abilitate în anumite situații politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
stratég s. m., pl. stratégi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
stratég (-gi), s. m. – Comandant de oști. Fr. stratège. Este dubletul lui stratig, s. m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, înv., der. arhistratig, s. m. (generalisim), înv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s. f., din fr. stratégie; strategic, adj., din fr. stratègique; stratagemă, s. f., din it. stratagemma, sec. XVIII, la Șincai.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
strateg m. general priceput în strategie.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
*stratég m. (vgr. strategòs, d. stratós, armată, și ágo, duc, conduc). General (căpitan) distins. V. voĭevod.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Cum se reflectă iudaismul în cinematografia internațională

marti 22 oct la 18:30 Conferință la MTR: Cum se reflectă iudaismul în cinematografia internațională - Iris Lackner
raspuns: cu tot respectul

Sell The Vatican - Feed The World

intrebarea e: cui sa vanda?
si nu e o intrebare retorica. e legitima. adica vinzi Vaticanul, ce oroare, si din banii obtinuti de la cei ce-l cumpara vei cumpara mancare, bineinteles tot de la cei ce au cumparat Vaticanul ca doar ei au, si vei hrani lumea. dupa ce lumea va manca si va defeca obtinem ce aveam cu plusul  ca nu mai e Vaticanul iar lumea tot infometata este. iar Vaticanul va fi in alta parte, vorba lui Kundera.
gluma, gluma dar ... Silverman

poezie

rai si iad
candva anume
o sa-mi fie dor de lume

retard romanesc

http://www.modernism.ro/2013/10/16/salonul-de-sculptura-mica-2013/

de acord... multa munca. dar salon??? de arta??? living in paris 1800 toamna, pe racoare...
nu e arta. sunt lucruri.

retard japonez

http://www.modernism.ro/2012/07/14/experimental-animated-gifs-by-rrrrrrrroll/

Bruno Walpoth

   
wood  
  
   
   
   
   
   
  

 

drawings
   
   
   
   
   
        


    impressions