Nicolae Manolescu, evident, trege tare pentru a-si argumenta propria viata (e de inteles). Ce e de neinteles este cum un critic literar uita cum se judeca istoria. Ca a trait si creat in comunism e una dar ca ajunge sa si ridice asta la nivelul unei justificari-morale este, pentru mine, tragic (daca n-ar fi amuzant). Si asta tot din cauza H. Muller. AICI
Miklós Haraszti, prin Alexandru Calinescu, trage si mai tare. AICI
Citat din Manolescu: " Iata cum totalitarismul a contribuit la aparitia unei arte adevarate care s-a nascut ca reactie la cenzura."
Si un fragment din Haraszti : ...artiştii europeni (ca să ne limităm la ei) şi-au manifestat de multă vreme ura lor împotriva burgheziei, s-au considerat nedreptăţiţi, marginalizaţi, persecutaţi şi au profitat de prima ocazie pentru a se elibera de constrîngerile pieţei şi de exigenţele unei culturi a profitului (am putut vedea, după prăbuşirea sistemului comunist, ceea ce Haraszti, la începutul anilor '80, doar intuia: artiştii au perceput dispariţia „culturii de stat” drept o catastrofă şi au traversat - traversează încă - o gravă criză de identitate)...
No comments:
Post a Comment