"Speranţa noastră mare ca şi credincioşi este viaţa veşnică în comuniune cu Cristos şi cu întreaga familie a lui Dumnezeu. Această mare speranţă ne dă tăria de a înfrunta şi depăşi dificultăţile vieţii din această lume". Papa a asigurat că atât anul care s-a încheiat cât şi cel care se află la orizont sunt amândouă sub privirea Maicii lui Dumnezeu: "Prezenţa maternă a Mariei ne asigură în această seară că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată, dacă noi ne încredinţăm Lui şi urmăm învăţăturile Sale. Mariei, aşadar, cu afecţiune şi încredere filială, îi prezentăm aşteptările şi speranţele, precum şi temerile şi dificultăţile pe care le purtăm în inimă, în timp ce ne luăm rămas bun de la anul 2008 şi ne pregătim să primim anul 2009".
Pontiful a mai afirmat că criza economică "cere de la toţi mai multă cumpătare şi solidaritate pentru a veni în ajutor în special persoanelor şi familiilor mai greu încercate". El a recunoscut faptul că comunitatea creştină şi asociaţiile diecezane Caritas se implică deja în această direcţie, dar a subliniat că "este necesară colaborarea tuturor, deoarece nimeni nu poate să se gândească să îşi construiască singur propria fericire".
Asteptam si din partea episcopilor nostri cuvinte de putere.
4 comments:
Doamne ajuta!
ai citit "Atreia forta..."?
stima.
eu nu sunt pe pozitii de simpatie cu venerabilii universitari. am foarte multe dezacorduri cu dansii. Dan Puric e altceva el este artist si il inteleg. traieste ceea ce crede. Nu cred ca Romania Profunda este reala. este mai exact o dorinta, o nostalgie si, ceea ce e grav, e o arma. nu-mi plac discursurile ce infierbanta inimile tinere. caci cei ce infierbanta pe tineri sunt primii ce-si vor bate joc de ei. tanarul cere totul iar asta, totul, nu i-l poate da decat Dumnezeu. oricum, ii respect pentru punctul lor de vedere dar sunt in dezacord cu militantismul social-politic.
pe mine m-a cucerit. atat conturarea curentulului personalist-conservator cu aplicatie la Romania cat mai ales "ridicarea valului" de pe asa-zisa intelectulitate de dreapta de la noi, elita pe care cautam si eu sa ma sprijin identitar politic si cultural, in care imi pusesem atatea sperante si careia de o vreme nu-i mai gaseam nici savoarea , nici dreptatea. nu in calitate de actor/artist crede si marturiseste Dan Puric ci in calitatea lui de suflet viu, de persoana autonoma in fata propriului destin si mantuiri.
i s-a reprosat de curand faptul ca-i fals in discursul lui semidoct, chiar ca-i impostor (de ctre Andrei Plesu). asa o fi. dar sa-i lasam pe altii sa judece... acuma vin "universitarii" astia, care numai de cele de mai sus nu pot fi acuzati. eu stiu unde-i impostura acum. si ma iarta, dar nu fac decat sa ne trimita la Dumnezeu, eu asta citesc acolo. eu nu ma tem pentru fierbintelile miilor de tineri sau nu care il citesc si asculta pe dan puric, cu atat mai putin de cei care pricep cei Romania profunda (care exista belive me si sondeaza).exista un pericol, sa vine unii si sa confiste sau sa creada ca pot ocupa "spatiul" asta vital ca pe un habitaclu politic oportunist dar nu poti locui firescul daca nu esti in Fire.
si din nou iarta-ma, dar o forma de militantism practicam si noi, pe net pe bloguri, a avea opinie politica si a o exprima public inculca militantism.
E bine ca o carte sa deschida canale. E mai bine cand un om face asta. Eu respect intreprinderea lor DAR, cum nu mai sunt tanar, am trecut de mult de astfel de atentii.
Da, desigur, blogosfera poate fi militanta dar nu castigi bani din asta. Am fost acuzat candva ca ii invidiez pentru "reusita lor occidentala". Nu stiu cat de reusita este caci tot in Romania vin sa vorbeasca.
Doresc si sper intr-o mai profunda analiza a realitatii. Asta nu o poate da decat viata. Cei ce s-au trezit din cauza acestei carti erau deja treziti, sau trezibili. " Nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit deja".
Gravitatea vine de'abia din momentul in care te declari trezit. Caci trebuie sa lucrezi personal si, crede-ma, nici o carte nu te poate ajuta. Calea aleasa de cel ce a acceptat luciditatea este presarata doar cu sange. Cu sangele lui nu al altora, caz in care se devine revolutionar socialist.
Trimite la Dumnezeu, asta e bine, dar la care Dumnezeu? Caci oamenii sunt dezbinati si fiecare au proiectia personala asupra lui Dumnezeu. Daca trimite la Biserica asta e bine, daca nu... Si tare mi-e teama ca trimite doar(sic) la Dumnezeu. La Biserica nu trimite decat Biserica cu episcopii ei in frunte. Si, in toata valmaseala Asociatiilor Laicatelor Crestine (sau cum le zice), mi-a fost declarat, intr-o postare pe un blog activist simpatizant respectivului curent, ca una e Biserica si alta Laicatul. Si ii suspectez de sinceritate.
Este un discurs redundant, marxist, revolutionar care acceseaza umori reale.
Sunt un simpatizant al adolescentilor si al tinerilor si le doresc multa actiune, multa pasiune dar sa fie atenti "la cei batrani". Foarte atenti. Caci cei batrani nu mai au puterea sa iubeasca, nu mai au puterea sa moara pentru ce iubesc. Si ii imping pe altii sa faca asta.
Scuze de asa postare.
Doar,
Hristos a inviat!
Post a Comment