Blog Archive

cauta in blog

November 11, 2011

Doua filme

Va mai plictisesc cu ce am vazut. Michel Piccoli.
Habemus papam 2011. Un film despre ce-ar fi daca s-ar putea sa fie. Un cardinal depresiv care ajunge Papa al Romei. In final refuza omeneste ceea ce i se pare de neinteles. Urla, canta, recita. Ai zice ca e nebun. Si este. Dar nebunia lui este normala. "Anormala" pare scenografia eclesiala si spectacolul unei Biserici Catolice parca depasita de viata. E si amuzant. Oricum, o speranta.
Al doilea film, o capodopera: La diagonale du fou 1984. Despre KGB si despre ce face comunismul. Pare, si este, o completare a portretului lui Verhovenski. O replica a lui Tac-Tac, ofiter KGB: avem arma perfecta, rupem sufletul. Nimic nu justifica oprirea unei actiuni care ar pune comunismul in superioritate. Saducheii spun ca nu exista viata dupa moarte si nemurirea sufletului. Vrei sa traiesti? Asta era intrebarea pusa de NKVD celor carora li se cerea colaborarea. O colaborare care putea insemna chiar si moartea asumata pentru victoria Partidului.



Post a Comment