Blog Archive

cauta in blog

June 10, 2009

In Cotidianul, un articol care, vrea el, sa faca dreptate. Dar face doar sa limpezeasca o pozitie. A Principelui Radu.

Karl Friedrich de Hohenzollern, moştenitorul Casei princiare din care provine Casa Regală a României, vorbeşte, într-un interviu acordat ziarului Cotidianul, despre ambiţiile nobiliare şi politice ale lui Radu Duda şi despre tradiţiile Casei de Hohenzollern într-o Germanie republicană.

Alteţa voastră, sunteţi viitorul şef al Casei de Hohenzollern. Familia regală din România, ai cărei strămoşi provin din Casa de Hohenzollern, a anulat în ambele războaie mondiale alianţa militară cu Germania, ţara ei de origine. Care este percepţia asupra celor două evenimente în Casa de Hohenzollern?
Este greu să judecăm astăzi faptele de atunci, eu însumi nu cunosc aceste evenimente decât din cărţile de istorie. Cu siguranţă a existat la vremea respectivă o tensiune extraordinară între datoria faţă de Germania, unde îşi aveau rădăcinile, şi datoria faţă de Casa Regală a României şi faţă de guvernarea României. Dacă vorbim de loialitate, care trebuia manifestată faţă de ambele părţi, faţă de România şi faţă de Germania, cu certitudine a fost un conflict puternic de conştiinţă.Ştim că deciziile de atunci au fost luate din perspectiva suveranităţii Casei Regale a României şi a unei conduceri româneşti. Chiar dacă n-au fost în regulă, noi am acceptat aceste decizii.
Cât de strânse sunt relaţiile de familie între Casa de Hohenzollern şi Casa Regală a României?
Ne întâlnim foarte rar. Ultima dată ne-am văzut în 2001, la cea de-a 80-a aniversare a Regelui Mihai I, la o petrecere în Anglia. Vedeţi, locuim departe unii de alţii şi nici nu avem timpul necesar să întreţinem legăturile. Şi nici nu a existat vreodată aşa o scânteiere deosebită între familiile noastre.
Radu Duda, ginerele Regelui Mihai, a primit titlul de Principe de Hohenzollern-Veringen chiar de la tatăl Alteţei voastre, la începutul anului 1999. În vara lui 2004, Radu Duda a fost propus candidat de un partid din România pentru demnitatea de parlamentar. La scurt timp, în presa română au apărut informaţii potrivit cărora l-aţi fi criticat pe Radu Duda pentru că foloseşte fără aprobare titlul de Hohenzollern. Este adevărată informaţia?
Da, este adevărat, l-am criticat pe Radu Duda - şi îmi menţin declaraţiile de atunci şi astăzi - că poartă ilegal acest titlu. Acest titlu nu îi poate fi conferit. Cu aceasta îl critic şi pe tatăl meu, un lucru pe care nu-l fac cu plăcere. Casa de Hohenzollern nu mai are căderea să acorde titluri nobiliare în actualul stat democratic german. În prezent pot fi acordate titlurile de doctor sau de profesor, iar aceasta o face strict statul german. În schimb, conferirea unui titlu nobiliar nu mai este posibilă nici în Germania, nici în România. Este adevărat că noi - şi este valabil şi în cazul meu - ne numim Principe moştenitor de Hohenzollern. Dar este o diferenţă, aici nu este vorba de un titlu, ci strict de un nume. Iar familia noastră poate conferi numele de Hohenzollern numai în cazuri excepţionale: în cazul unei adopţii sau căsătorii.
Radu Duda s-a căsătorit în 1996 cu Principesa Margareta. Iar Alteţa sa poartă acest nume de Principesă de Hohenzollern, astfel încât este de înţeles ca Radu Duda să aibă dreptul să poarte numele de Hohenzollern prin alianţă. Nu este aşa?
Da, teoretic, prin alianţă, Radu Duda se poate numi Principe de Hohenzollern prin preluarea numelui soţiei. Dar mă întreb şi astăzi, de ce acest lucru nu s-a întâmplat imediat în 1996? De ce l-a rugat Regele Mihai pe tatăl meu să confere un titlu nobiliar pentru familia sa? Şi de ce a devenit Radu Duda abia în 2005 Principe de România, un nume pe care-l poate acorda numai Regele Mihai? Aşadar sunt multe întrebări fără răspuns. Tatăl meu nu a vorbit prea mult despre decizia lui de atunci şi nici nu m-a consultat. Astăzi este prea târziu pentru familia noastră să facă lumină în această problemă, pentru că tatăl meu suferă de demenţă.
Şi totuşi, de ce tatăl Alteţei voastre a acordat titlul de Principe de Hohenzollern-Veringen dacă conferirea unui titlu nobiliar este imposibilă?
Vă spun pe şleau. Cred că Regele Mihai a insistat şi l-a convins pe tatăl meu să o facă. Probabil că tatăl meu a vrut să facă un gest de prietenie în familie şi să-i facă o plăcere Regelui Mihai. Dar în 2004, odată cu posibila candidatură la demnitatea de parlamentar a lui Duda, în toată presa a apărut numele nostru, Hohenzollern. Şi desigur că este o diferenţă majoră dacă este interesat de o funcţie politică actorul Radu Duda sau prinţul prin alianţă Duda cu numele de Hohenzollern. De pe urma numelui nostru poţi avea o sumedenie de avantaje. Şi deodată am conştientizat că un membru al Casei Regale a României apare în public cu titlul nostru şi atunci am gândit: ia stai puţin, acel titlu, cu sensul acela, nu mai era posibil. De aceea am fost atât de critic la vremea respectivă.
Radu Duda poartă în continuare numele de Principe de Hohenzollern-Veringen. Înseamnă că n-aţi prea reuşit să vă impuneţi punctul de vedere, nu?
Am făcut ceea ce îmi stătea în putere.
I-am scris lui Radu Duda în vara lui 2004 şi l-am rugat să nu mai folosească numele de Hohenzollern-Veringen. Dar până acum fără folos.
A răspuns atunci Radu Duda la scrisoarea Alteţei voastre?
I-a răspuns atunci tatălui meu, Friedrich Wilhelm, Regele Mihai. În scrisoarea de răspuns şi-a exprimat nedumerirea.
Nedumerirea privind criticile Alteţei voastre?
Intrăm deja în prea multe detalii. V-am povestit ce ştiu despre acest lucru. Ar trebui să fie suficient.
Aţi spus că de pe urma numelui de Hohenzollern poţi avea multe avantaje. Care sunt acestea?
Depinde în ce cercuri evoluezi. Sunt mulţi care susţin că nobilimea nu mai beneficiază de nici un privilegiu. Dar vă dau un exemplu din viaţa de zi cu zi. Dacă, spre exemplu, vă faceţi o rezervare la hotel şi rostiţi numele Hohenzollern, e posibil să fiţi tratat privilegiat. Oamenii tratează în continuare acest nume plin de istorie cu un anumit respect.
Care sunt regulile pe care un membru al Casei de Hohenzollern nu are voie să le încalce?
Cutuma Casei de Hohenzollern spune că nu te poţi căsători decât cu persoane de acelaşi rang. Dar în ziua de astăzi nu-i poţi impune nici unui membru al familiei cu cine să se căsătorească. Suntem cetăţeni ai unui stat, nu membri ai unui principat. Familia nobiliară Wittelsbach (n.r. -una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Germania) şi-a modificat regula de bază, adică a anulat regula căsătoriei cu persoane de acelaşi rang. Noi, în schimb, am decis să o interpretăm. În plus, mai există numeroase reguli nescrise. Spre exemplu, plecăm de la premisa că membrii familiei noastre au o ţinută morală şi o conduită civică adecvate.
Sunteţi deja păţit cu unchiul Alteţei voastre, Ferfried Principe de Hohenzollern, care a ţinut prima pagină a ziarelor din Germania cu aventurile lui amoroase, dificultăţile fi-nanciare cu care se confruntă şi cu schimbarea radicală a modului său de viaţă.
Aşa este. Dar dacă în calitate de moştenitor primeşti apanaj (rentă plătită nobililor - n.r.), aşteptăm şi un comportament adecvat. Dar nici pe Ferfried nu-l putem sancţiona în vreun fel, nici nu-i putem bloca mijloacele băneşti care îi revin. Sancţiunile sunt un lucru relativ, iar noi înţelegem regula de bază a Casei de Hohenzollern ca pe o obligaţie autoimpusă.
Între timp aţi întrerupt orice legătură cu Ferfried?
Da. Dacă se ajunge ca numele familiei noastre să fie murdărit în presă, legătura cu membrul familiei care a determinat acest lucru nu mai este importantă.
Radu Duda a anunţat la începutul lui aprilie că va candida ca independent la alegerile prezidenţiale din România. Cum vedeţi acest lucru?
Este decizia lui. Au mai existat alte cazuri în care membrii sau foşti membri ai unei Case Regale să aleagă acest drum. Spre exemplu, fostul rege al Bulgariei Simeon al II-lea, care a fost premier al Bulgariei din 2001 până în 2005. Despre cât de mult succes a avut mandatul său nu vreau să fac vreo apreciere. În cazul lui Radu Duda, situaţia este diferită. Este român, a crescut în România şi nu provine din Casa Regală. Dacă aceste lucruri sunt privite aşa nuanţat în legătură cu candidatura sa, nu-mi dau seama, pentru că ştiu prea puţine despre situaţia din România. Şi pe Radu Duda abia dacă îl cunosc. L-am întâlnit la sfârşitul anilor ’90 de trei ori şi de fiecare dată la petreceri de familie.
Cum se potriveşte titlul de Hohenzollern cu această candidatură la Preşedinţie?
Este, ce-i drept, o senzaţie ciudată, când cineva care se prezintă Principe de Hohenzollern ar deveni deodată preşedinte al României.
De ce e ciudat?
Vă mai explic încă o dată cu alte cuvinte: titlul de Principe de Hohenzollern-Veringen este o farsă. Radu Duda nu poate purta acest nume legal. Nu are dreptul acesta. Este un nume pe care tatăl meu i l-a conferit fără să aibă puterea să o facă. Şi pentru mine este de neînţeles, până în ziua de astăzi, de ce Regele Mihai l-a convins pe tatăl meu să-şi dea încuviinţarea. Iar acum oamenii asociază din nou numele familiei noastre cu această candidatură. Aceasta înseamnă că oamenii vor gândi: în sfârşit vine un urmaş al Hohenzollernilor care să candideze pentru o funcţie politică. Iar asocierea aceasta mă mâhneşte, pentru că Radu Duda nu este un Hohenzollern veritabil.
În cazul în care Radu Duda ar fi ales preşedinte, aţi face din nou demersuri ca el să renunţe la titlul de Principe de Hohenzollern?
Mă voi gândi când ajungem în stadiul acela.
Mihai I susţine candidatura lui Radu Duda, deşi a declarat că este „neobişnuit ca un membru al Casei Regale să servească unei republici“. Şi Alteţa voastră priveşte ca pe ceva neobişnuit ca un membru al Casei Regale să servească unei republici?
Nu, absolut deloc. Gândiţi-vă numai la Principele Carol Anton, exemplul strălucit al familiei noastre. În 1850 a predat îndatoririle de conducere pe care le avea ca Principe de Hohenzollern suveran statului prusac. Stat căruia i-a servit în perioada 1858-1862 ca premier. În final a devenit guvernator general al Rhenaniei. Deci a servit statului prusac de două ori - o dată ca politician, a doua oară ca ofiţer.
Aşadar sunt compatibile cariera politică într-o republică şi regulile Casei de Hohenzollern din care face parte Alteţa voastră?
Desigur. Dacă eu sau unul dintre fraţii mei am fi spus că vrem să devenim politicieni, ce argumente ar fi existat împotrivă ca noi să servim republicii?
Dar n-aţi intrat în politică.
Aş fi intrat cu plăcere, dar ca prim născut am datoria să păstrez tradiţia familiei noastre. Politica şi afacerile sunt două domenii care nu se împacă. Un politician trebuie să servească ţării sale fără limite. Şi acesta este şi motivul pentru care nu înţeleg de ce unii politicieni se înhamă la alte activităţi secundare, spre exemplu să facă parte din Consiliul de Administraţie al unei companii. Din punctul meu de vedere, această activitate nu se potriveşte cu o funcţie politică. Aici avem de-a face cu un conflict de interese.
Despre susţinerea Regelui Mihai pentru candidatura lui Duda la Preşedinţie presa din România comentează, printre altele, că este nepotrivit pentru monarhie să se implice în lupta politică dintre partide. Ce părere aveţi despre aceste comentarii?
Da, o carieră politică creează o situaţie echivocă. Trebuie să candidezi pentru un partid. Legat de acest lucru aş fi avut şi eu ceva probleme. La noi în familie a existat mereu tradiţia să nu închei vreo alianţă cu un partid, tocmai ca să nu fii implicat în lupta politică. Este un conflict de interese. Iar dacă hotărăşti să candidezi pentru preşedinţie, atunci trebuie să alegi şi un partid.
Radu Duda candidează la alegerile prezidenţiale ca independent.
Şi în cazul acesta se află în mijlocul luptei politice. Trebuie să facă declaraţii politice, să se confrunte cu partide politice. Nu-mi place deloc ca numele nostru să fie din nou amestecat în aşa ceva, dar accept alegerea lui Radu Duda de a intra în politică.
Regele Mihai a desemnat-o oficial pe fiica sa, Principesa Margareta, succesoare. Potrivit regulilor, tatăl Alteţei voastre şi apoi Alteţa voastră aţi fi devenit succesori la tronul României. Vă pare rău că aţi pierdut succesiunea prin decizia Regelui?
Nu. Am în prezent alte îndatoriri. Chiar dacă succesiunea la tron ar fi fost reală, n-aş lăsa totul baltă în Germania numai ca să merg în România. Regele Mihai a luat o decizie extrem de corectă.
Carol I, Conte de Hohenzollern, a fost primul rege al României. Aveţi din acest motiv vreo afinitate pentru România?
Nu aş numi-o afinitate. România este o ţară foarte frumoasă, dar şi una extrem de dificilă. Am văzut-o cu ochii mei în-tr-o călătorie cu ani în urmă. Ţara mai trebuie să se dezvolte mult. Dar pentru aceasta are nevoie şi de structuri de decizie în loc de oameni care doar se hrănesc din oala cu fonduri a Uniunii Europene. Cred că în România acţionează încă puternic structurile din vremea dictaturii comuniste, care pun zdravăn frână progreselor.
Cât de realistă i se pare Alteţei voastre întoarcerea monarhiei în România?
Nu-mi dau seama cât s-a distanţat afectiv România de monarhie şi nici dacă poporul vrea un rege la conducerea ţării. Cert este că decizia aceasta trebuie să o ia singur.
Karl Friedrich, prinţ moştenitor al Casei de Hohenzollern
Născut în 1952. De 22 de ani conduce în calitate de viitor conducător al familiei compania Principe de Hohenzollern. Concernul operează în domeniile imobiliar, turism, maşini grele, forestier şi prelucarea lemnului. Compania este printre altele proprietara a 15.000 de hectare de pădure, fiind cel de-al treilea mare proprietar de păduri din Germania. Familia Hohenzollern are în prezent aproximativ 30 de membri, dintre care cei mai mulţi trăiesc în Germania. Au profesii din cele mai diverse. Karl Friedrich Principe Moştenitor de Hohenzollern este proprietarul unei companii, fraţii săi mai mici sunt unul negustor de opere de artă, celălalt arhitect. Capul familiei Hohenzollern, Friedrich Wilhelm, în vârstă de 85 de ani, tatăl prinţulului moştenitor, nu mai acordă interviuri din motive de boală.

AICI
Post a Comment