Tâlcuire la evangheliile de peste an
Joi [II Cor. 1, 1-7; Mt. 21, 43-46].
Arhiereii şi fariseii au priceput că Domnul grăia pilde pe seama lor, deschizându-le ochii ca să vadă adevărul.
𝐂𝐞 𝐚𝐮 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭, 𝐝𝐚𝐫? 𝐂𝐡𝐢𝐛𝐳𝐮𝐢𝐚𝐮 𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐚̆-𝐋 𝐮𝐜𝐢𝐝𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥.
Dacă prejudecata nu le-ar fi strâmbat cugetarea sănătoasă, ar fi trebuit, dacă nu să creadă, precum ar fi cerut-o limpezimea dovezilor, măcar să cerceteze cu luare aminte dacă nu cumva are dreptate Mântuitorul. Prejudecata i-a împins pe un drum greşit, şi mai apoi s-au arătat ucigaşi de Dumnezeu. Şi 𝐭𝐨𝐭𝐝𝐞𝐚𝐮𝐧𝐚 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐭𝐚̆; 𝐬̧𝐢 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐭𝐚̆.
Nemţii şi în urma lor, aceia dintre ai noştri care s-au nemţit la minte îndată ce dau în Evanghelie de o minune, ţipă: „Nu e adevărat, nu e adevărat; asta nu a fost şi nu poate fi, asta trebuie şters". 𝐀𝐬𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐞 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐧𝐚 𝐜𝐮 𝐚 𝐮𝐜𝐢𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥? Cercetaţi toate cărţile acestor „deştepţi": în nici una nu veţi afla arătate pricinile care îi fac să gândească astfel; nici unul din ei nu poate spune nimic împotriva dovezilor adevărului evanghelic şi nici unul din ei nu s-a ostenit să cerceteze mai cu luare aminte dovezile pe care oamenii cu gândire sănătoasă le folosesc 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐝𝐚 𝐩𝐞 𝐟𝐚𝐭̧𝐚̆ 𝐦𝐢𝐧𝐜𝐢𝐮𝐧𝐚 𝐥𝐨𝐫: ei o ţin pe-a lor, că „asta nu poate fi" şi drept aceea nu cred în spusele Evangheliei. Nici n-ai ce să faci cu ei: sunt gata să se scoale împotriva lui Dumnezeu însuşi.”
